19 sept. 2007

Jurnalul studentului de la ţară

19 SEPTEMBRIE 2007

Jurnalul studentului de la ţară
Să fii student în ziua de azi pare, la prima vedere, floare la ureche, inclusiv pentru cei care vin din mediul rural. Treci bacul, îţi pui la punct dosarul, îţi iei bani în buzunar şi pleci neînfricat la facultate. Dacă nu ai pretenţia să intri pe un loc la buget, poţi să fii cât se poate de calm, te acceptă. Începi să îţi faci probleme abia după ce ţi-ai confirmat locul, în cazul în care nu ai părinţi în Italia sau Spania, care să-ţi trimită frecvent bani. Dacă vrei neapărat facultate, atunci te mulţumeşti cu borcanele de zacuscă, gem şi pacheţelul de porc, sacrificat acasă, pe care trebuie să le iei din autogară.

Ajuns cu personalul tocmai în Iaşi, la Cuza, că acolo i-a zis tata să-şi bage dosarul, că tot acolo e şi fata vecinului, tânărul de la ţară habar n-are ce-i cu el. „Am mai fost la Iaşi, ce mare brânză poate să fie?!”, se încurajează singur, dar, de fapt, nu ştie că a dat liniştea şi frumuseţea traiului de la ţară pe o nebunie. Dar asta este, şi în fond e o alegere mai bună în comparaţie cu celelalte opţiuni: să pleci la muncă în Italia sau să vinzi la magazinul de pe colţ. Te îmbărbătezi cu ideea că şi alţii au reuşit să termine o facultate, chiar aşa costisitor cum e. Şi e foarte posibil să ai succes, că doar eşti de la ţară şi nu ai venit la oraş că nu mai puteai de bine, ci ca să faci ceva cu viitorul tău.

Lucrul acesta este valabil doar pentru cei într-adevăr serioşi, cei care nu se pierd cu firea într-o lume ce nu e deloc asemănătoare cu cea din care provin. E adevărat că spiritul de ţară nu mai e ce a fost, dar, oricum, nu se compară cu destrăbălarea cluburilor şi a discotecilor, şi agitaţia pentru care nu-ţi cere nimeni socoteală. Cazarea înseamnă şi prima problemă. Până la urmă, găseşti bani şi închiriezi un apartament, sau chiar îl cumperi, dacă ai bani din străinătate. Dacă nu te înscrii în această categorie şi eşti doar un simplu cetăţean pentru care bursa este foarte importantă, faci cerere pentru un loc în cămin. Acceptarea acesteia este, câteodată, condiţionată de „relaţii” şi şpagă. Îţi găseşti, în cele din urmă, un loc unde să stai şi suni acasă să vină părinţii cu restul de lucruri: lenjerie, veselă, haine de iarnă, lampa de pe birou şi posterele din dulap. Te instalezi.

Pe 1 octombrie nu mergi la facultate, că ai auzit că nu prea se merge, nu e la modă, şi ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să ieşi din tendinţe. Te duci în schimb în zilele următoare, foarte atent cu ce te îmbraci, şi umbli de nebun pe holuri, pentru că nu înţelegi orarul. Dar te duci, te zbaţi, încerci să cunoşti cât mai mulţi oameni. Anul universitar, odată început, aduce cu el noile responsabilităţi, pe care ţi le asumi conştient sau nu. În primele două luni mănânci doar ce primeşti sau cumperi, că doar nu o mai ai pe mama să-ţi gătească. De fapt, nu prea dai bani pe mâncare, că şi aşa ai pus burtă, de când cu învăţatul şi cu venirea la oraş. Te apuci de fumat, ca să nu cazi de tocilar, la prima petrecere din cămin.

Banii sunt puţini şi încerci să îi organizezi cum crezi tu mai bine, asta nu înainte să ţi se reproşeze că eşti prea cheltuitor. Şi părinţii nici nu ştiu că, de fapt, tu dai mare parte din bani pe ţigări şi arunci vina pe cărţile mereu prea scumpe. Deja din luna a treia, răreşti convorbirile acasă. Ţi-e ruşine să le mai ceri bani, pentru că ştii foarte bine cât de greu se obţin aceştia. Aşa că te duci şi tu la un interviu, nu lipsit de emoţii, dar deja visând la banii pe care îi promite. Vrei să fii independent. Te calculezi: „Din bursă continui să cumpăr pâine şi margarină, şi din împărţitul de pliante o să-mi iau bluza roz pe care am văzut-o. O să ies şi eu în club ca toţi colegii, că am auzit că e cool.

” Biserica e departe, şi duminică dimineaţa dormi dus să recuperezi o noapte pierdută, ca luni, la prima oră, să nu lipseşti de la seminar, singurul la care prezenţa contează. La sfârşit de săptămână te mai apucă melancolia: „Când eram acasă, mergeam în fiecare duminică, cu mama, la biserică”. Studentul de la ţară este întotdeauna bine intenţionat, păcat că, odată ce a luat contact cu lumea mare, acesta scade vertiginos ca şi entuziasmul. Că eşti la facultate dintr-o straşnică dorinţă şi ambiţie de a reuşi în viaţă, sau din alte motive, nu la fel de bine conturate, dragă studentule de la sat, eşti oricum de apreciat, chiar dacă s-ar putea să înveţi degeaba. (I.S.)

Sursa www.gandul.info

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare