17 sept. 2007

Nu vreau sa fiu un bibelou de portelan in minister (CRISTIAN ADOMNITEI, MINISTRUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINER)

Ati avut si mai aveti inca negocieri cu sindicatele din invatamant pentru cele trei proiecte de lege pe care le modificati. Si sunteti deja in razboi cu o parte a sindicatelor. Cum s-a ajuns aici?

Eu va spun asa: nu sunt nici in razboi cu o parte a sindicatelor si nu sunt nici in negocieri cu sindicatele. Eu incerc sa obtin de la acest minister ceea ce pana acum nu s-a obtinut, si anume un produs finit, un rezultat.

Si nu e nevoie de negociere pentru acest lucru?

Vreau sa obtin ceva concret, nu doar povesti, bune intentii, discutii si mai ales ce am gasit mult aici la minister: filosofie si strategie. Dar concret, ce facem maine in acel sens, nimeni nu avea nici cea mai mica idee. Astfel incat, dupa intense discutii care s-au purtat pe la diferite colturi despre cum sa arate educatia in viitor, am incercat sa culeg toata expertiza existenta pe piata la ora aceasta. Am luat proiectele de legi existente pe site, puse in discutie publica de pe vremea ministrului Miclea. Numai ca nimeni nu venea sa traga linia si sa spuna: ce am obtinut pana acum? Aceasta este forma, cu asta mergem mai departe, pe asta incercam sa o implementam. Acest lucru nu s-a realizat, nici macar pana acum, dar aceasta este intentia mea. Cele trei legi - a invatamantului preuniversitar, a invatamantului superior si statutul cadrului didactic - am incercat sa le cuprind in acest pachet de legi ale educatiei, un pachet menit sa schimbe fundamental educatia in Romania. Si nu de dragul schimbarii, ci pentru ca Legea invatamantului din 1995 era buna la acea vreme, a facut istorie in educatia romaneasca, numai ca Romania anului 2007 nu mai seamana nici pe departe cu Romania anului 1995. De altminteri, sunt atat de multe modificari aduse intre timp la aceasta lege, ca va garantez, nici macar departamentul juridic de la Ministerul Educatiei nu stie care este forma ultima, decat daca ar face niste cercetari foarte amanuntite. De aceea a venit natural nevoia de a schimba, de a flexibiliza, de a reforma, nu neaparat invatamantul - pentru ca e deja o sintagma demonetizata -, dar educatia insasi, care este un proces in permanenta reforma, oriunde in lume. Prin urmare, a trage linie si a spune: aceasta este decizia pe care o luam, aceasta este forma in care dorim sa arate educatia in urmatorii ani - este dreptul ministerului. Eu am vrut totusi sa fac mai mult decat atat. N-am vrut intai sa trag linie si apoi sa apara intrebarile. Daca eu prezentam proiectele fara sa intreb pe nimeni intai, acest pachet de legi ar fi fost privit din punct de vedere politic. Discutiile incepeau sa fie foarte aprinse, patimase si, in loc ca ele sa se poarte cum le purtam acum totusi - in normalitate si in eleganta -, ele ar fi escaladat.

Si atunci ati decis sa dati un Ordin prin care anulati testele nationale?

Asta e o alta discutie.

Nu era in timpul discutiilor cu sindicatele?

Ba da, dar sunt doua lucruri separate complet. Ordinul privind metodologia de a tine testele nationale sau tezele cu subiect unic nu se face prin lege. E la nivelul ministerului.

Da, dar acest lucru tine de lege, de cadrul legal care stabileste cum sunt structurate ciclurile de invatamant.

Legea nu-mi spune ca trebuie sa dau teste nationale sau teze cu subiect unic. Legea lasa la decizia ministrului cum sa faca, in fiecare an. Dar odata ce ne-am inteles cum sa facem - pentru ca acesta este un capitol asupra caruia ne-am inteles - structura invatamantului preuniversitar si cum se intra si cum se iese din fiecare ciclu de invatamant, am decis sa schimbam principiul acesta al evaluarii punctuale, adica un examen pentru patru ani, cu principiul evaluarii continue, in care nu-l stresezi pe copil. Teza o dadea oricum, o da cu clasa sa, o da cu profesorii care ii sunt familiari, teza e corectata de alti profesori, in alta parte. Dupa ce i se dau notele de catre evaluatori, copilul are cinci zile la dispozitie sa-si consulte teza evaluata, apoi sa decida daca depune sau nu contestatie. Toate aceste lucruri sunt gandite ca sa-l stimuleze pe copil. La examenul punctual, unele fete pot sa aiba probleme fiziologice la 14 ani si sa nu performeze, si baietii - poate sa te traga curentul cu o zi inainte, poate sa te doara capul, poti sa fii un copil emotiv si sa te blochezi la examen, chiar daca ai invatat. Si la acel examen, singurul, irepetabilul, sa nu performeze la valoarea reala si sa nu intre la liceul la care merita sa intre. Acum, nu va fi nici o tragedie daca ia nota mica la o teza, pentru ca le are pe celelalte.

Nu este totusi prea aproape perioada in care ii anuntati ca vor da teze unice care vor conta la media finala pentru elevii de clasa a saptea si de a opta? E cu doua luni inainte, caci in noiembrie vor avea prima teza.

Sigur, dar ei invatau oricum pentru teza.

Da, dar de data acesta acea nota de la teza va conta mai mult decat pana acum.

Corect. Si care-i problema? Daca le spuneam cu un an inainte, puteau sa invete ei in clasa a saptea pentru clasa a opta?

Poate ca cei care intra acum in clasa a cincea stiu ca notele din clasa a saptea si a opta vor conta la media finala, isi stabilesc un alt ritm de a invata. Poate se concentreaza pe alte materii.

Sunt aceleasi materii la care trebuie sa invete: matematica si romana. Apare teza la care oricum trebuiau sa invete, la geografie sau istorie. Care este problema?

Exista si reactii din partea unor directorii ai unor licee mai bine cotate, care sustin ca nu este bine sa nu fie un examen care sa conteze la admitere. Pot organiza ei examen?

Testul national nu era examen de admitere in liceu. Vor putea introduce, dar nu acum. Prin pachetul de legi, ei vor putea sa introduca un examen. Dar asta e o alta discutie. Noi acum vorbim de o masura tranzitorie. Practic, n-am vrut sa mai sacrific doua generatii de copii, cei care intra acum in clasa a saptea si a opta, pana sa intre legea in vigoare. Pentru ca daca pachetul va fi adoptat in acest an, va avea aplicabilitate de la 15 septembrie anul viitor. Deci, prima generatie care va fi in totalitate sub influenta legii va fi cea care este acum in clasa a sasea. Pentru ce sa mai astept, sa-i mai chinui cu examen national pe cei care sunt acum in a saptea si a opta? Toti am cazut de acord ca acesta este principiul corect: de evaluare continua. Imi spuneati de ritmul de invatare. Putem sa stam de vorba, dar e mult prea putin posibil de cuantificat, ca sa-l luam in discutie acum, in comparatie cu toate celelate argumente. Si anume, pana acum un profesor de la clasa, care preda romana sau matematica, isi facea lectiile cum trebuie. Majoritatea profesorilor. Dar erau si profesori care nu predau toata materia, pentru ca n-au avut timp, pentru ca nu au vrut sau au fost delasatori, si dadeau teza doar din materia pe care o predau. Si copiii pierdeau foarte mult, iar eu nu aveam cum sa verific daca profesorul preda la clasa sau nu.

Si cum se rezolva aceasta situatie cu teza unica?

Acum e un unic subiect national, profesorul nu mai face el subiectul. El nu stie ce cade la teza.

Si poate nu are timp, cum spuneati dvs., si nu va preda acea materie. Ce se intampla?

Corect. Dar cand dintr-o clasa de 30 de copii eu am 30 de note de sase, problema nu mai e la elevi. Este clar ca la acea clasa, acel profesor nu si-a facut treaba. Si acolo e pedeapsa pe profesor.

Pedeapsa e pentru profesor, dar elevul va avea de pierdut.

Elevul pierdea oricum pana acum. Numai ca nu aflam noi ca pierdea el. Sau cat pierdea. Si nu puteam demonstra ca profesorul era vinovat. Pana acum nu era acest instrument.

Si asa puteti verifica profesorul?

Bineinteles. Profesorul este acum nevoit sa-si predea toata materia pentru ca el nu stie ce va cadea la tezele unice. Corect este sa ai diferite note la o clasa, pentru ca nu sunt toti egali. Dar cand vezi ca toti sunt in jurul aceleiasi note, problema nu mai este la copil, ci la profesor. Si parintii sunt avantajati. Acum nu poti decat sa-l crezi pe copil ca a invatat pentru testele nationale. Dar n-ai cum sa verifici. Pe cand, dupa prima teza, il poti verifica, ii poti spune sa invete mai bine pentru teza a doua etc. Poti sa fii alaturi de el in fiecare din aceste momente si sa-l sprijini. Ceea ce nu puteai sa faci la testul national. Or, ma iertati, daca toate aceste lucruri nu conteaza pentru cel care contesta tezele cu subiect unic, din punctul meu de vedere am decis. Si cu asta, eu am incheiat discutia.

Poate tocmai acest lucru a deranjat, modul in care spuneti "cat voi fi eu ministru, nu vor mai fi teste nationale". Punct.

Absolut, si e foarte corect, pentru ca aceasta discutie pe principii -, schimbam principiul evaluarii punctuale cu cel al evaluarii continue - a avut loc. Discutia avusese loc. Cu totii am cazut de acord.



Descentralizare pe trei paliere



Iata ca Ordinul dvs. a starnit reactii din partea federatiilor sindicale.

Care federatii? Eu stiu doar de una.

Federatia Educatiei Nationale (FEN)

Atat. Mai stiti si alta? Eu cred ca nu, ca le-am urmarit.

Si Agentia de Evaluare si Asigurare a Calitatii Educatiei.

FEN ma si mir ca are neobrazarea sa spuna, pentru ca a fost permanent invitata si a ales sa nu vina niciodata. Pai, eu cum sa iau la cunostinta de propunerile lor? Daca au. Ma gandesc ca poate au propuneri constructive, nu doar cele doua pagini pe care le-au trimis pana acum, de opt luni de cand e proiectul pe site. Cu Agentia, e alta discutie. Vorbim de sindicalisti. FEN a participat la discutiile din iulie. Mi-au spus ca vor veni in august. N-au mai vrut sa vina. Invitatia a fost deschisa. Eu ce sa fac, sa ma rog de ei, sa opresc pentru ca nu vrea FEN sa vina? Continui cu cei care au bunavointa sa-si cheltuie timpul, energiile, toate resursele, sa participe ca sa scoatem cel mai bun produs cu putinta. Pe care puteam sa-l scot singur. Dar n-am vrut. Am vrut sa participe cat mai multa lume la acest produs. Dar cand l-am terminat, sa mergem la parlament si sa spunem: domnule, asta este vrerea tuturor din educatie. Pentru ca nu poti sa faci o schimbare majora, cum este cel putin la preuniversitar, decat daca si sistemul, macar partial, participa cu tine la schimbare. Altminteri, intri cu cazmaua, ai toate sansele sa primesti raspuns pe masura, dar cei care pierd sunt copiii, cei din anii terminali de la fiecare ciclu de invatamant. Eu nu vreau sa impun cu orice pret, ca eu pot sa spun oricand: stop joc!

Declaratia dvs. asa a fost. A avut un ton imperativ.

A fost o declaratie doar in ce priveste testele nationale si este corecta. Vreau sa vad daca vine cineva sa spuna ca vrea inapoi evaluarea punctuala, ca vrea sa facem un singur examen la patru ani. As vrea sa-l vad si eu pe cel din educatie care ar spune asa ceva. Indiferent cine ar fi, director sau mari presedinti de sindicate sau oricine. Sunt si lucruri pe care nu ne-am inteles, dar pe acesta ne-am inteles. Doar ca am ales sa-l aplic, pentru ca este la latitudinea ministerului, cu doi ani mai devreme decat intrarea in vigoare a legilor. Evident ca sunt oameni care sunt foarte suparati, probabil, ca eu am venit si chiar fac lucruri. Se gandeau poate ca am sa vin, am sa fiu un bibelou de portelan prin minister si am sa continuu lucrurile inghetate, asa cum le-am primit. Puteam sa fiu si eu la fel, sa vin si sa fiu bibelou de portelan, sa nu deranjez pe nimeni nici macar cu o floare. Lucrurile puteau sa mearga bine-mersi, ne faceam cu totii ca educatia arata bine. Sa nu credeti dvs. ca discutia asta apare acum in urma Raportului Miclea (n. red. Raportul Comisiei prezidentiale pentru educatie). Raportul Miclea a venit ca o etapa intermediara a unui sir de etape pe care noi le incepusem, le incepuse chiar d-l Miclea, de reformare. Pentru ca nu se mai putea. Dar vreau sa va mai spun ceva in legatura cu discutiile cu sindicatele. Cand vorbim de principii, de fundamentarea educatiei, de cum ne desfasuram activitatea cu totii, nu putem fi pe baricade diferite. Or, asta n-au inteles cei de la FEN. Cu ceilalti, ne-am inteles cum sa facem finantarea pe cap de copil. Aici sunt marile castiguri pentru educatie. Apoi, descentralizarea. Descentralizarea curriculei, unde scolile decid pe un anumit procent de materii. Descentralizarea resursei umane, care este foarte importanta. Profesorii vor fi angajati la nivelul scolii. Consiliul de adminstratie face un concurs si ori scoala, ori un grup de scoli care se asociaza isi angajeaza profesorii. Pentru ca s-ar putea ca la o anumita scoala sa nu ai o catedra completa, de chimie sa zicem, si atunci te mai asociezi cu o alta scoala. Daca ia concursul, profesorul respectiv devine titular in acea scoala sau scoli si devine titular in invatamant. In ceea ce priveste numirea directorului scolii, ne-am cam inteles, dar o facem cam cum vor sindicatele. Ministerul a vrut ca directorii sa fie angajati de catre Consiliul Local, pentru ca daca lucrurile merg prost la o scoala nu mai poate sa vina nimeni sa arunce cu piatra in minister.

Dar nu exista riscul sa fie politizata aceasta numire? Consiliul Local are o anumita culoare politica si poate vrea un anumit om ca director de scoala, caruia sa-i dea bani.

Dar ce va face sa credeti ca inspectoratele scolare judetene, care si acum si intotdeauna au avut o culoare politica, nu incearca politizarea orisicum?

Stiti astfel de cazuri?

Ce fel de cazuri? Eu doar va intreb, ca spuneati ca poate fi politizata. Cum sa fie?

Atat timp cat cei care decid sunt si cei care dau banii, poate vor sa dea banii doar unei anumite persoane, la o anumita scoala. Chiar am primit o scrisoare la redactie care aborda subiectul numirii directorilor de scoala.

Pot sa va trimit si eu o scrisoare, anonima...

Nu era anonima, ci semnata chiar de un profesor.

Credeti-ma, am multe, ca sunt 300.000 de profesori. O scrisoare... Gandirea e urmatoarea: cine tine scoala pana la urma. La ora aceasta, ca si cladire, ca si operare administrativa a scolii, ea tine de Consiliul Local. El da banii. Eu vin peste el. O scoala care are 300 de copii, cu alocatie pe cap de copil, si nu va da calitate, va veni o vreme cand se va inchide, pentru ca parintele isi va muta copilul si, odata cu el, se va muta si finantarea.

Va functiona acest sistem in mediul rural?

Aici va fi provocarea. In mediul rural vom avea indici de compensare pentru ca nu se poate altfel, nu ai alternativa in mediul rural. Si atunci suntem obligati sa gasim masuri sa incurajam cresterea calitatii acolo. Mai e o discutie la capitolul descentralizarea resursei umane. Exista teama ca directorul o sa-si angajeze nepotii. Eu sunt foarte fericit daca intr-un sat directorul isi angajeaza nepoata, care e profesoara licentiata, si nu mai sta sa primeasca de la inspectorat un suplinitor, care poate are doar 12 clase. Bataia pe posturi nu va fi la tara, ci in marile orase. Iar in marile orase va fi aproape imposibil sa vii si sa pui pile pentru ca vor fi foarte multi ochi si angajarea se face de catre consiliul de administratie, unde 40% sunt reprezentantii parintilor si ai Consiliului Local, iar 60% sunt reprezentantii profesorilor. Revenind la directori, am cazut de acord cu sindicatele ca ei sa dea examen. Sindicatele nu vor, sub nici o forma, ca primarul sa numeasca directorul. Este nefiresc sa-mi pese mie la nivel central mai mult decat ii pasa lui la nivel local, fie primar, fie Consiliu Local sau consiliu de administratie. Asadar, directorul va da concurs la nivel de scoala cu o comisie formata cu persoane de la Directia Scolara Judeteana, din Consiliul Local si din consiliul personal. Concursul se va da sub egida Directiei. Pentru ca nu poate primarul sa evalueze daca un director e bun sau nu, ca nu stie. Primarul poate e inginer si nu poate sa evalueze un profesor, nu poate sa stie daca e mai bun sau mai putin bun, chiar si ca director. Ministerul, prin directiile judetene, are si un mecanism de siguranta prin care poate da afara directorul in cazul in care exista o combinatie a raului, cand primarul vrea sa-si puna un anumit om, care nu e bun. Sper ca nu se va intampla asa ceva.

Spuneti ca primarul nu se pricepe, dar sustineti varianta ca directorul sa fie numit de primar.

Eu cand spun primar, spun Consiliul Local. Si ei pot sa-si angajeze pe cine vor ei. Dar ramane cu examen. Si mai e si descentralizarea finantarii. Vom finanta pe cap de elev.



Toata lumea se asteapta sa-l atac pe presedinte



Finantarea pe cap de elev, structura invatamantului preuniversitar, mi-a dat consiliera dvs. un grafic, acestea se regasesc in propunerile Comisiei prezidentiale pentru educatie. Cat preluati din Raportul Comisiei?

Am mult respect pentru cei care l-au facut, dar in ceea ce priveste partea de preuniversitar din Raport, ele sunt concluzii pe care le aveam si eu. Practic studiul, cercetarea sociologica care a stat la baza concluziilor din Raport, este un proiect comandat si platit de Autoritatea Nationala pentru Cercetare (ANC). E un proiect de cercetare pe care l-a facut un grup de cercetatori condusi de domnul Miclea, sub egida SNSPA, si care a primit bani de la minister prin ANC. Iar rezultatele acelui raport le avem si noi. Sunt cele doua volume pe care i le-am dat presedintelui Basescu cand am fost la Cotroceni, ca sa-l asigur ca nu e singur in lupta sa si ca eu sunt foarte fericit ca mai avem un asemenea luptator in echipa noastra, a educatiei pana la urma. Asta i-am si spus. Toata lumea se astepta sa am nu stiu ce discurs politic, sa-l atac pe presedinte. Vorbim de educatia copiilor, care indiferent daca sunt democrati, liberali sau social-democrati, sunt copiii Romaniei. Si eu ma bucur sa am cat mai multi langa mine, pentru ca vorbim aceeasi limba. Ca ma ataca presedintele sau altii, asta-i viata pana la urma.

In acel Raport, primele pagini au cateva caracterizari pentru invatamantul preuniversitar. Este ineficient, nerelevant, inechitabil si infrastructura de calitate slaba. Sunt patru calificative. Cu care sunteti de acord si cu care nu?

Toate sunt discutabile, nici unul nu este alb sau negru, toate sunt cu o tenta de gri. Numai ca eu tind sa fiu favorabil acestui Raport. Sunt de acord ca trebuie sa cercetam pana la capat si culeg expertiza de la Comisie si de la ceilalti cat mai bine pentru a avea un produs cat mai bun. De altminteri, acest pachet de legi, si pe preuniversitar mai ales, contine toate aceste idei, care nu vin doar de la Comisie: vin si de la sindicate, vin si de la minister.

In noua structura organizatorica, pe care o propuneti, apare aceasta sintagma "educatie timpurie", ca si in Raportul Comisiei. Va amintiti ce a fost in primavara-vara cu locurile in gradinite, insuficiente. Cum veti rezolva acest lucru?

Educatia timpurie are doua capitole - cea anteprescolara, de la 0-3 ani, si cea prescolara, de la 3 la 6 ani. La ora aceasta statul a rezolvat doar partea de 0-2 ani, si anume plateste mamele sa stea acasa doi ani de zile. Sau primesti copilul la cresa, dar cresa are doar rol de paza si hrana, nici un fel de rol educativ. Convingerea mea este ca educatia nu poate incepe decat de la 0 ani. De cand s-a nascut, copilul invata in continuu, in diferitele etape ale dezvoltarii sale. De la 2 la 3 ani avem o pauza pe care nu o rezolva nimeni in tara noastra. De la 3 la 6 avem posibilitatea parintelui de a-si da copilul la gradinita, in limita locurilor disponibile. Dar nu exista obligatia statului de a le rezolva la toti cererile. Si asta fac cand spun sa facem educatie timpurie, de la 3 la 6 ani obligatorie. In primul rand, ma oblig eu pe mine, stat, sa-i dau copilului tot ce are nevoie de la 3 ani incolo.

Va fi obligatoriu sa-l duca pe copil la gradinita de la 3 ani?

Va fi obligatoriu, da, si va fi obligatoriu pentru stat sa-i asigure loc. Asta inseamna ca din bugetul de anul viitor, si in trei ani de zile, eu - stat - ma oblig sa construiesc tot ce-i de construit pentru ca fiecare copil sa aiba loc in gradinita. N-am sa le fac intr-un an, pentru ca nu se poate. Daca acest pachet de legi va trece, in anul 2008-2009 statul se obliga ca toti copiii care au 5 ani si peste sa fie in gradinite. In 2009-2010 ma oblig ca toti cei cu 5 si 4 ani sa aiba locuri. Si, din 2010-2011 inclusiv cei cu 3 ani. Totul se face in timp.

In discutiile de pana cum s-a pus accentul pe invatamantul preuniversitar. In invatamantul universitar, care sunt probelemele? In presa au aparut doar neintelegerile privind numirea conducerii universitatilor.

Discutia este despre conducerea universitatii. Federatia Alma Mater vrea ca rectorul sa nu fie ales ca acum, de catre senat, ci de toata comunitatea academica, mai putin de cei de la TESA. Ministerul are varianta in care rectorul e desemnat pe baza unui concurs. Si a aparut si a treia parte, Consiliul National al Rectorilor, care doreste sa ramana senatul, ca acum. Daca pastram asa, ramanem unde suntem azi, adica cu cazuri in care anumite familii, intr-o universitate, fac toate jocurile.

Asta semnaleaza un grup de profesori de la Universitatea de Vest din Timisoara, care se plang de rectorul lor.

Da, sunt multe universitatile in care sunt familii dominante.

Ministerul poate interveni sa sparga aceasta mare familie?

Depinde. Nu poti sa-i spui unui om ca nu e bun sa faca asta doar pentru ca este sotul lui cutare. Urmeaza sa mai discutam cu sindicatele.

Profesorii de la Timisoara mai au un memoriu prin care contesta modalitatea prin care au fost reconfirmati conducatorii de doctorat. La gramada, pe o lista aprobata prin hotarare de guvern.

Despre acest memoriu am aflat foarte curand, ramane sa obtin si eu rezultatele cercetarii, dar pe fond, cand este vorba de reconfimarea activitatii de conducator de doctorat, se face la propunerea senatului, care presupunem ca-si asuma o responsabilitate.

Ei vorbesc acolo de oameni timorati care fac parte din acest senat si de un rector atotputernic.

Totdeauna cautam solutii la minister. Ce mai inseamna atunci autonomia universitara? Ministerul nu poate sa intervina cand ar vrea el. Autonomia este sfanta. Daca asa au decis si astea sunt regulile deocamdata, nu putem la unii sa judecam cu o oca si la altii cu alta. Daca senatul este incapabil sa faca un lucru, nu este vina ministerului. Si nici nu este corect, pana la urma, sa-i ceri ministerului sa faca ceea ce ar trebui sa faca senatul.



Ministerul a plusat cu religia



De ce ati facut acea propunere cu religia obligatorie pana in clasa a XII-a?

Sunt unele lucruri care tin de mine si altele care tin de institutie. Religia ca educatie si scoala au un scop comun: educarea inspre bine, daca vreti, a unui copil. Una educa mintea, cealalta sufletul. Pericolele la adresa unui copil nu sunt orele de religie. Nimeni nu va putea spune ca acesta este un pericol mai mare decat saracia, faptul ca acasa copilul este abuzat, chiar violentat fizic, faptul ca nu este inteles, nimeni nu sta de vorba cu el. Prezenta unui preot macar imi da speranta ca cineva va putea sta de vorba cu acel copil, ca cineva va putea sa mai afle ceva despre el si despre sufletul lui, in timp real pentru a putea corija. Eu mai am o speranta. Acum vor fi alegeri pentru patriarh. Chiar imi pun sperantele in aceste alegeri, ca si Biserica va avea o alta abordare.

Nu mai sunt psihologi la scoala?

Ba da, chiar am dublat numarul psihologilor. Tocmai pentru a incerca inca cineva sa stea de vorba cu acel copil. Ministerul, acum trebuie sa intelegeti, mai si pluseaza pentru a avea de unde negocia. A fost poate prea mult sa cerem ca religia sa fie obligatorie si la liceu, de aceea nu a fost o problema sa si cedam la acest punct. La liceu va fi optional, fiecare se duce la ce vrea, iar la invatamantul obligatoriu sa ramana ca si parte a trunchiului comun obligatoriu, dar nu este obligatoriu sa o urmezi. Deci, eu - stat - iarasi ma oblig sa-ti acord aceste cursuri.

Acest pachet de legi va urma pasii normali in parlament sau va ganditi si la varianta asumarii raspunderii guvernului?

Nu vreau asumarea raspunderii, pentru ca atunci iar se vor trezi unii sau altii sa se lupte cu guvernul. Daca a fost o decizie buna, trebuie sa o daramam pentru ca nu putem sa lasam PNL sa-si ia credite pe lucrul acesta, daca se va spune ca a fost o decizie proasta, atunci sa-l ingropam cu pietre ca, iata, e incompetent. Nu, pactul national pe educatie se va obtine acolo, in parlament. In care toti, daca au ceva de comentat, de spus, de imbunatatit la pachetul de legi sa o faca acum. Sa nu se mai trezeasca unul dupa sase luni ca hai sa schimbam. Eu sunt total deschis sa schimbam, dar inspre mai bine.



4 septembrie 2007

Interviu realizat de Marilena Stancu
www.revista22.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare