Potrivit unei anchete privind cunoştinţele de bază ale adolescenţilor, realizate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în cele 57 de ţări membre, Finlanda se plasează pe locul întâi. Urmează Hong Kong şi Canada. România ocupă un loc cu totul modest, 47.
Testul PISA, mai pe larg Programul internaţional de urmărire a cunoştinţelor elevilor, este realizat la fiecare trei ani printre adolescenţii de 15 ani din ţările membre ale organizaţiei. Ultima ediţie a avut loc în 2006, dar rezultatele au fost date publicităţii abia acum. Mai precis, a fost comunicat clasamentul general, pentru că raportul complet va fi dat publicităţii pe 4 decembrie.
Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 400.000 de tineri, ceea ce ar însemna că au fost testaţi aproximativ 6.600 de adolescenţi din fiecare ţară. Testul PISA a evaluat cunoştinţele generale ale elevilor din chimie, fizică, ştiinţe naturale, economie şi felul în care tinerii pot aplica aceste cunoştinţe în viaţa de zi cu zi. Pe primele locuri s-au plasat Finlanda, Hong Kong şi Canada, în condiţiile în care mai toate ţările europene se situează pe primele 40 de locuri.
România ocupă locul 47, iar după ea, ca ţară europeană, mai urmează doar Muntenegru - pe locul imediat următor. Ne devansează Bulgaria - locul 42 şi Turcia - locul 44. Pe ultimele locuri vin Columbia, Tunisia, Azerbaidjan, Qatar şi Kîrkîzstan. Aceleaşi rezultate dezastruoase s-au înregistrat în cazul României şi la testele PISA din 2000 şi 2003. Mai precis, rezultatele elevilor la lectură situează România pe locul 34 din 43 de ţări, iar la matematică România ocupă locul 34 din 38 de ţări.
Sursa: Realitatea TV
30 nov. 2007
Tichete cadou pentru dascălii bucureşteni
pentru dascălii bucureşteni
de Miruna COVACI | 30 NOIEMBRIE 2007
Profesorii, darr şi personalul nedidactic din şcolile bucureştene, vor primi, de 7 ori pe an, câte 7 tichete cadou, fiecare în valoare de 50 de lei. Aceasta este decizia la care s-a ajuns în cadrul Comisiei paritare de miercuri, dintre sindicate şi reprezentanţii ISMB.
De semenea, cadrele didactice şi nedidactice vor putea primi şi tichete de creşă, în valoare de 300 de lei pe lună, dacă nu vor să beneficieze de tot concediul de maternitate. S-a stabilit, de asemenea, plata celui de-al
13-le salariu în luna decembrie şi reducerea normei didactice cu 2 ore, pentru tot personalul cu o vechime efectivă în învăţământ de peste 25 de ani şi grad didactic I.
miruna.covaci@gandul.info
Sursa: www.gandul.info
de Miruna COVACI | 30 NOIEMBRIE 2007
Profesorii, darr şi personalul nedidactic din şcolile bucureştene, vor primi, de 7 ori pe an, câte 7 tichete cadou, fiecare în valoare de 50 de lei. Aceasta este decizia la care s-a ajuns în cadrul Comisiei paritare de miercuri, dintre sindicate şi reprezentanţii ISMB.
De semenea, cadrele didactice şi nedidactice vor putea primi şi tichete de creşă, în valoare de 300 de lei pe lună, dacă nu vor să beneficieze de tot concediul de maternitate. S-a stabilit, de asemenea, plata celui de-al
13-le salariu în luna decembrie şi reducerea normei didactice cu 2 ore, pentru tot personalul cu o vechime efectivă în învăţământ de peste 25 de ani şi grad didactic I.
miruna.covaci@gandul.info
Sursa: www.gandul.info
28 nov. 2007
Liviu Marian Pop este noul secretar general al FSLI
În perioada 20-23 noiembrie, la Poiana Brasov, s-au desfãsurat lucrãrile celei de-a sasea Conferinte Nationale a Federatiei Sindicatelor Libere din Învãtãmânt. În cadrul manifestãrii, au fost alesi membrii Biroului Operativ. Liviu Marian Pop, liderul sindicatului maramuresean, a fost desemnat noul secretar general al federatiei. Un maramuresean ocupã cea de-a treia functie, ca importantã, în Federatia Sindicatelor Libere din Învãtãmânt. Liderul SLIMM este noul secretar general al federatiei. Acesta a fost ales, sãptãmâna trecutã, în cadrul celei de-a sasea editii a Conferintei Nationale a FSLÎ, desfãsuratã la Poiana Brasov. În urma alegerilor din 22 noiembrie, presedinte a fost desemnat Aurel Cornea si prim-vicepresedinte Simion Hãncescu, liderul de la Ialomita si, conform organigramei, au mai fost alesi 16 vicepresedinti din diverse judete. Pe lângã alegeri, pe ordinea de zi a figurat si prezentarea raportului de activitate a FSLÎ de la ultima Conferintã Nationalã din noiembrie 2002, modificarea câtorva articole din statut si adoptarea strategiei FSLÎ pe urmãtorii cinci ani. Strategia pe perioada 2007-2012 a FSLÎ se bazeazã, ca si pânã acum, pe douã directii principale. Una care priveste activitatea de continut a federatiei, cealaltã directie se referã la conditiile de muncã, de viatã si de salarizare ale personalului din învãtãmânt. (Ralu CÂRLIGEAN)
Sursa: http://www.glasulmaramuresului.ro/eveniment.php
Sursa: http://www.glasulmaramuresului.ro/eveniment.php
Pop - secretar general al FSLÎ, „un cîştig pentru sindicatul maramureşean”
La finele săptămînii trecute, a avut loc Conferinţa Naţională a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt România (FSLÎ), federaţie la care este afiliat Sindicatul Liber din Învăţămînt Maramureş (SLÎMM). Pe ordinea de zi au figurat prezentarea raportului de activitate a federaţiei, ajustări de statut, strategia de activitate pe următorii cinci ani şi alegeri.
În urma alegerilor, prof. Liviu Marian Pop, preşedintele SLÎMM, este noul secretar general al federaţiei, ocupînd astfel a treia funcţie din FSLÎ (după preşedinte şi prim vicepreşedinte). „Este evident că este un cîştig pentru sindicatul maramureşean faptul că preşedintele SLÎMM ocupă de acum, timp de cinci ani, funcţia de secretar general. Din această postură, Liviu Marian Pop va face parte din comisia de negocieri şi toate noutăţile vor fi aflate imediat în teritoriu. De altfel, toţi cei care s-au perindat de-a lungul anilor la conducerea sindicatului maramureşean au sperat să ajungă în conducerea federaţiei, pentru a reprezenta Maramureşul la prim nivel şi, uite, şansa ne-a surîs în acest an!” a declarat prof. Ioana Petreuş, vicepreşedinte SLÎMM, menţionînd că Pop nu va renunţa la funcţia din sindicatul maramureşean. Cel puţin nu deocamdată. În ceea ce priveşte raportul de activitate de la ultima conferinţă naţională, FSLÎ a derulat activităţi de susţinere şi realizare a reformei în învăţămînt, de modernizare a sistemului de formare a personalului didactic, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi salarizare, de dezvoltare a federaţiei. „Federaţia noastră avea 152.000 de membri în 2002 şi acum are peste 186.000, în prezent fiind cea mai mare federaţie sindicală din România, apreciată şi respectată în cadrul mişcării sindicale pentru profesionalismul şi competitivitatea sa” a informat Petreuş, adăugînd: „În ceea ce priveşte strategia pentru următorii cinci ani, FSLÎ va merge pe două direcţii principale: una care priveşte activitatea de conţinut a federaţiei (reeditarea revistei, crearea unui buletin electronic informativ, dezvoltarea şi diversificarea stagiilor de pregătire şi perfecţionare în domeniul sindical şi al legislaţiei), iar cealaltă direcţie se referă la condiţiile de muncă, de viaţă şi de salarizare ale personalului din învăţămînt (acordarea unui salariu minim în învăţămînt pentru debutanţii cu studii superioare, care să reprezinte echivalentul salariului mediu brut pe economie, menţinerea actualei norme didactice de predare, stabilirea Nomenclatorului bolilor profesionale, acordarea primei de vacanţă).” De asemenea, FSLÎ nu îşi va neglija colaborările internaţionale cu sindicate similare din Israel, Egipt, Franţa, Turcia, Bulgaria, Belgia etc.
(RIP)
Sursa: www.graiul.ro
În urma alegerilor, prof. Liviu Marian Pop, preşedintele SLÎMM, este noul secretar general al federaţiei, ocupînd astfel a treia funcţie din FSLÎ (după preşedinte şi prim vicepreşedinte). „Este evident că este un cîştig pentru sindicatul maramureşean faptul că preşedintele SLÎMM ocupă de acum, timp de cinci ani, funcţia de secretar general. Din această postură, Liviu Marian Pop va face parte din comisia de negocieri şi toate noutăţile vor fi aflate imediat în teritoriu. De altfel, toţi cei care s-au perindat de-a lungul anilor la conducerea sindicatului maramureşean au sperat să ajungă în conducerea federaţiei, pentru a reprezenta Maramureşul la prim nivel şi, uite, şansa ne-a surîs în acest an!” a declarat prof. Ioana Petreuş, vicepreşedinte SLÎMM, menţionînd că Pop nu va renunţa la funcţia din sindicatul maramureşean. Cel puţin nu deocamdată. În ceea ce priveşte raportul de activitate de la ultima conferinţă naţională, FSLÎ a derulat activităţi de susţinere şi realizare a reformei în învăţămînt, de modernizare a sistemului de formare a personalului didactic, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi salarizare, de dezvoltare a federaţiei. „Federaţia noastră avea 152.000 de membri în 2002 şi acum are peste 186.000, în prezent fiind cea mai mare federaţie sindicală din România, apreciată şi respectată în cadrul mişcării sindicale pentru profesionalismul şi competitivitatea sa” a informat Petreuş, adăugînd: „În ceea ce priveşte strategia pentru următorii cinci ani, FSLÎ va merge pe două direcţii principale: una care priveşte activitatea de conţinut a federaţiei (reeditarea revistei, crearea unui buletin electronic informativ, dezvoltarea şi diversificarea stagiilor de pregătire şi perfecţionare în domeniul sindical şi al legislaţiei), iar cealaltă direcţie se referă la condiţiile de muncă, de viaţă şi de salarizare ale personalului din învăţămînt (acordarea unui salariu minim în învăţămînt pentru debutanţii cu studii superioare, care să reprezinte echivalentul salariului mediu brut pe economie, menţinerea actualei norme didactice de predare, stabilirea Nomenclatorului bolilor profesionale, acordarea primei de vacanţă).” De asemenea, FSLÎ nu îşi va neglija colaborările internaţionale cu sindicate similare din Israel, Egipt, Franţa, Turcia, Bulgaria, Belgia etc.
(RIP)
Sursa: www.graiul.ro
26 nov. 2007
Profesorii îşi caută în instanţă dreptatea şi postul
Sunt şi părinţi care au dat în judecată ISMB
Profesorii îşi caută în instanţă dreptatea şi postul
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) are în prezent aproximativ 120 de procese intentate de cadre didactice, diferite firme sau părinţi. Aceştia din urmă au intentat proces, din cauza incidentelor violente în care au fost implicaţi copii lor, în incinta şcolii. Jumătate din acţiunile în justiţie formulate de dascăli vizează contestarea deciziilor de acordare a calificativelor, a drepturilor salariale sau a sancţiunilor primite. Pe lângă cele 200 de procese cu sindicatele, pentru acordarea drepturilor nerecunoscute, ISMB mai are litgii cu „persoane nemulţumite de calificativele primite”, a precizat Mariana Becic, lider al organizaţiei sectorului 4 a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.
„Procese se derulează şi cu directori de şcoli, în funcţie de raporturile de salarizare şi de încadrare”, a mai adăugat vicepreşedintele FSLI. Pârâtul inspectorat şcolar nu suflă nicio vorbă, însă, despre reclamanţii, care apelează la justiţie, chiar dacă procesele sunt publice. Şi firmele de construcţii, ce au executat lucrări la diferite unităţi de învăţământ şi nu şi-au recuperat banii de la primăriile de sector au dat în judecată şcolile, iar reprezentarea în sălile de judecată este făcută de către juriştii inspectoratului şcolar.
Cu Statutul personalului didactic în braţe, unii profesori s-au adresat justiţiei şi au avut câştig de cauză, inspectoratul fiind obligat să îi reîncadreze pe post, cel puţin temporar, până la o nou proces. Potrivit ISMB, numele dascălilor nu sunt însă pubice. Potrivit juriştilor, 95% din procese sunt câştigate de către ISMB. (R.N.)
Sursa:http://www.gandul.info/scoala/profesorii-isi-cauta-instanta-dreptatea-postul.html?3934;1062965
Profesorii îşi caută în instanţă dreptatea şi postul
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) are în prezent aproximativ 120 de procese intentate de cadre didactice, diferite firme sau părinţi. Aceştia din urmă au intentat proces, din cauza incidentelor violente în care au fost implicaţi copii lor, în incinta şcolii. Jumătate din acţiunile în justiţie formulate de dascăli vizează contestarea deciziilor de acordare a calificativelor, a drepturilor salariale sau a sancţiunilor primite. Pe lângă cele 200 de procese cu sindicatele, pentru acordarea drepturilor nerecunoscute, ISMB mai are litgii cu „persoane nemulţumite de calificativele primite”, a precizat Mariana Becic, lider al organizaţiei sectorului 4 a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.
„Procese se derulează şi cu directori de şcoli, în funcţie de raporturile de salarizare şi de încadrare”, a mai adăugat vicepreşedintele FSLI. Pârâtul inspectorat şcolar nu suflă nicio vorbă, însă, despre reclamanţii, care apelează la justiţie, chiar dacă procesele sunt publice. Şi firmele de construcţii, ce au executat lucrări la diferite unităţi de învăţământ şi nu şi-au recuperat banii de la primăriile de sector au dat în judecată şcolile, iar reprezentarea în sălile de judecată este făcută de către juriştii inspectoratului şcolar.
Cu Statutul personalului didactic în braţe, unii profesori s-au adresat justiţiei şi au avut câştig de cauză, inspectoratul fiind obligat să îi reîncadreze pe post, cel puţin temporar, până la o nou proces. Potrivit ISMB, numele dascălilor nu sunt însă pubice. Potrivit juriştilor, 95% din procese sunt câştigate de către ISMB. (R.N.)
Sursa:http://www.gandul.info/scoala/profesorii-isi-cauta-instanta-dreptatea-postul.html?3934;1062965
Liviu Pop este noul secretar general al FSLI
In cadrul conferintei de presa organizata de Sindicatul Liber din Invatamant Maramures, Ioana Petreus, vicepresedintele SLI, a vorbit despre evenimentele din ultima saptamana. In perioada 20-23 noiembrie, la Poiana Brasov s-au desfasurat lucrarile Conferintei Nationale FSLI. Pe ordinea de zi a conferintei, pe langa alegeri, au mai figurat prezentarea raportului de activitate a FSLI de la ultima Conferinta Nationala din noiembrie 2002, modificarea catorva articole din statut si adoptarea strategiei FSLI pe urmatorii 5 ani. In urma alegerilor, care au avut loc in 22 noiembrie, presedintele Liviu Pop este noul secretar general, a treia functie in federatie, dupa cea de presedinte si prim-vicepresedinte. "Sindicatul maramuresean a fost intotdeauna bine vazut la Bucuresti, avand lideri competenti, poate de aceea visul tuturor celor care s-au perindat la conducerea SLI Maramures a fost acela de a obtine pentru judet o functie in FSLI. Iata ca anul 2007 a tinut cu noi din acest punct de vedere", ne-a declarat Ioana Petreus.
A. Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/ultima.htm
A. Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/ultima.htm
25 nov. 2007
Şeful - mai periculos decât poluarea
Un şef stresant, cu care nu aveţi relaţii amiabile, poate fi mai periculos pentru sănătate decât poluarea.
Orele de muncă petrecute la birou, în compania unui şef nu tocmai simpatic, se dovedesc foarte periculoase pentru sănătatea angajaţilor. Simptomele sunt cele clasice pentru „răul de birou“: dureri de cap, de gât, usturime de ochii, ameţeală şi greaţă. Toate acestea apar în timpul programului de lucru, însă dispar sau cel puţin se atenuează considerabil imediat ce angajatul iese din birou. Până acum, toată lumea a crezut că de vină pentru aceste probleme sunt condiţiile insalubre de la locul de muncă, cum ar fi ventilaţia insuficientă sau întreţinerea precară a filtrelor de aer condiţionat.
Un studiu recent realizat de epidemiologii de la University College of London a făcut lumină asupra acestui mister. În opinia specialiştilor, cauzele acestor simptome trebuie căutate în cu totul altă parte. Mai precis, de vină ar fi relaţiile dificile cu şeful. Potrivit studiului dat publicităţii de revista Occupational and Environmental Medicine, un şef agresiv şi cu pretenţii exagerate este mai „dăunător“ decât praful şi acarienii din mediul de lucru. Dacă la toate acestea se adaugă şi colaborarea precară şi lipsa de înţelege din partea colegilor, situaţia este gravă. Încep să apară probleme de sănătate care nu pot fi puse pe seama vreunei boli anume, simptome care afectează angajatul doar pe parcursul orelor de muncă, indiferent dacă este vorba de cefalee, iritarea ochilor, a nasului sau a gâtului, tusea seacă sau pielea deshidratată, sau, de ce nu, stările de ameţeală şi greţurile, dificultatea de concentrare şi senzaţia de oboseală.
Răul de birou
Până acum, s-a crezut că simptomele sunt rezultatele unor diverşi factori, precum ventilaţia insuficientă, dispunerea defectuoasă a aparatelor de aer condiţionat sau filtrele murdare, sau prezenţa contaminării chimice provocate de adezivi, mochete, vestiare, mobile, imprimante, insecticide şi detergenţi. „Pe banca acuzaţilor“ s-au aflat şi surse externe de poluare cum ar fi bacteriile, polenul sau alţi agenţi biologici care se pot forma în conducte, în umidificatoare sau bazine de colectare a condensului. Noul studiu însă, care a fost realizat pe un eşantion de 4.000 de angajaţi, cu vârste cuprinse între 42 şi 62 de ani, care îşi desfăşoară activitatea în 44 de birouri, a schimbat modul de tratare al problemei. Cercetătorii nu au mai luat în considerare factorii enumeraţi mai sus, ci şi-au concentrat atenţia pe aspectul psihologic şi emotiv al persoanelor. În urma studiului s-a constatat că mai ales doamnele, în mod deosebit cele tinere, sunt afectate de această „boală“. Nu mai puţin de 20 la sută dintre angajate prezintă măcar cinci dintre simptomele tipice acestui sindrom, în timp ce procentul în cazul bărbaţilor este de doar trei la sută. În plus, s-a constatat că aceste simptome sunt mai puţin prezente la persoanele care lucrează în clădirile cu adevărat „bolnave“ - care prezintă probleme de aerisire, zgomote enervante etc.
În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă au constatat că factorii cei mai importanţi asociaţi sindromului sunt un loc de muncă prea stresant şi nivelul coborât de ajutor psihologic şi social la birou.
Sursa:www.gds.ro
Orele de muncă petrecute la birou, în compania unui şef nu tocmai simpatic, se dovedesc foarte periculoase pentru sănătatea angajaţilor. Simptomele sunt cele clasice pentru „răul de birou“: dureri de cap, de gât, usturime de ochii, ameţeală şi greaţă. Toate acestea apar în timpul programului de lucru, însă dispar sau cel puţin se atenuează considerabil imediat ce angajatul iese din birou. Până acum, toată lumea a crezut că de vină pentru aceste probleme sunt condiţiile insalubre de la locul de muncă, cum ar fi ventilaţia insuficientă sau întreţinerea precară a filtrelor de aer condiţionat.
Un studiu recent realizat de epidemiologii de la University College of London a făcut lumină asupra acestui mister. În opinia specialiştilor, cauzele acestor simptome trebuie căutate în cu totul altă parte. Mai precis, de vină ar fi relaţiile dificile cu şeful. Potrivit studiului dat publicităţii de revista Occupational and Environmental Medicine, un şef agresiv şi cu pretenţii exagerate este mai „dăunător“ decât praful şi acarienii din mediul de lucru. Dacă la toate acestea se adaugă şi colaborarea precară şi lipsa de înţelege din partea colegilor, situaţia este gravă. Încep să apară probleme de sănătate care nu pot fi puse pe seama vreunei boli anume, simptome care afectează angajatul doar pe parcursul orelor de muncă, indiferent dacă este vorba de cefalee, iritarea ochilor, a nasului sau a gâtului, tusea seacă sau pielea deshidratată, sau, de ce nu, stările de ameţeală şi greţurile, dificultatea de concentrare şi senzaţia de oboseală.
Răul de birou
Până acum, s-a crezut că simptomele sunt rezultatele unor diverşi factori, precum ventilaţia insuficientă, dispunerea defectuoasă a aparatelor de aer condiţionat sau filtrele murdare, sau prezenţa contaminării chimice provocate de adezivi, mochete, vestiare, mobile, imprimante, insecticide şi detergenţi. „Pe banca acuzaţilor“ s-au aflat şi surse externe de poluare cum ar fi bacteriile, polenul sau alţi agenţi biologici care se pot forma în conducte, în umidificatoare sau bazine de colectare a condensului. Noul studiu însă, care a fost realizat pe un eşantion de 4.000 de angajaţi, cu vârste cuprinse între 42 şi 62 de ani, care îşi desfăşoară activitatea în 44 de birouri, a schimbat modul de tratare al problemei. Cercetătorii nu au mai luat în considerare factorii enumeraţi mai sus, ci şi-au concentrat atenţia pe aspectul psihologic şi emotiv al persoanelor. În urma studiului s-a constatat că mai ales doamnele, în mod deosebit cele tinere, sunt afectate de această „boală“. Nu mai puţin de 20 la sută dintre angajate prezintă măcar cinci dintre simptomele tipice acestui sindrom, în timp ce procentul în cazul bărbaţilor este de doar trei la sută. În plus, s-a constatat că aceste simptome sunt mai puţin prezente la persoanele care lucrează în clădirile cu adevărat „bolnave“ - care prezintă probleme de aerisire, zgomote enervante etc.
În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă au constatat că factorii cei mai importanţi asociaţi sindromului sunt un loc de muncă prea stresant şi nivelul coborât de ajutor psihologic şi social la birou.
Sursa:www.gds.ro
Noii recruti ai sindicatelor
16 noiembrie 2007 de David S. Broder - 116 vizualizari
Saptamana aceasta, la Harvard, mai multi economisti vor sustine o conferinta pentru a discuta despre un fenomen care a trecut neobservat in lumea larga - o campanie de organizare care a adus inca doua milioane de oameni in randul organizatiilor muncitoresti, in ultimii patru ani.
De la inceputul campaniei, in 2003, miscarea, cunoscuta sub numele de “Working America”, s-a extins in 12 state.Pentru Karen Nussbaum, sefa acestei miscari, mesajul este clar: Continuati extinderea programului, in vederea alegerilor din 2008. Ideea miscarii este simpla. Sondajele arata ca multi muncitori din fabrici nesindicalizate si din birouri ar prefera sa aiba un sindicat.
Pe masura ce locurile de munca s-au imputinat in productie, unde sindicatele sunt puternice, si s-au inmultit in servicii si industria high-tech, organizatiile muncii au pierdut tot mai multe procente din randul angajatilor. Asa ca, in loc sa faca organizare la locul de munca, Working America ii cauta pe oameni in cartiere. Intr-o seara obisnuita, spune Nussbaum, circa 150 de oameni platiti de miscare merg din usa in usa in cartierele muncitoresti si in suburbii. “E uimitor, dar doi oameni din trei decid sa se alature miscarii”, spune Nussbaum.
Sondajele au aratat ca 77% dintre sindicalistii din Kentucky si 79% dintre membrii Working America l-au votat pe rivalul democrat al lui Fletcher, Steve Beshear.
Un alt sondaj facut in randul membrilor Working America a aratat ca, la alegerile din 2006, 74% dintre acestia i-au sprijinit pe candidatii democrati din Senat, iar 73%, pe candidatii democrati pentru Camera Reprezentantilor.
Pe baza acestor rezultate, sindicalistii planuiesc sa se extinda si mai mult. Nussbaum spune ca economistii de la Harvard care au organizat conferinta de saptamana aceasta descriu fenomenul ca pe cea mai rapida crestere a unei organizatii muncitoresti din tara. Pentru ea, este vorba despre “un secret bine pastrat”.
Sursa: http://www.standard.ro/articol_19211_100/noii_recruti_ai_sindicatelor.html
Saptamana aceasta, la Harvard, mai multi economisti vor sustine o conferinta pentru a discuta despre un fenomen care a trecut neobservat in lumea larga - o campanie de organizare care a adus inca doua milioane de oameni in randul organizatiilor muncitoresti, in ultimii patru ani.
De la inceputul campaniei, in 2003, miscarea, cunoscuta sub numele de “Working America”, s-a extins in 12 state.Pentru Karen Nussbaum, sefa acestei miscari, mesajul este clar: Continuati extinderea programului, in vederea alegerilor din 2008. Ideea miscarii este simpla. Sondajele arata ca multi muncitori din fabrici nesindicalizate si din birouri ar prefera sa aiba un sindicat.
Pe masura ce locurile de munca s-au imputinat in productie, unde sindicatele sunt puternice, si s-au inmultit in servicii si industria high-tech, organizatiile muncii au pierdut tot mai multe procente din randul angajatilor. Asa ca, in loc sa faca organizare la locul de munca, Working America ii cauta pe oameni in cartiere. Intr-o seara obisnuita, spune Nussbaum, circa 150 de oameni platiti de miscare merg din usa in usa in cartierele muncitoresti si in suburbii. “E uimitor, dar doi oameni din trei decid sa se alature miscarii”, spune Nussbaum.
Sondajele au aratat ca 77% dintre sindicalistii din Kentucky si 79% dintre membrii Working America l-au votat pe rivalul democrat al lui Fletcher, Steve Beshear.
Un alt sondaj facut in randul membrilor Working America a aratat ca, la alegerile din 2006, 74% dintre acestia i-au sprijinit pe candidatii democrati din Senat, iar 73%, pe candidatii democrati pentru Camera Reprezentantilor.
Pe baza acestor rezultate, sindicalistii planuiesc sa se extinda si mai mult. Nussbaum spune ca economistii de la Harvard care au organizat conferinta de saptamana aceasta descriu fenomenul ca pe cea mai rapida crestere a unei organizatii muncitoresti din tara. Pentru ea, este vorba despre “un secret bine pastrat”.
Sursa: http://www.standard.ro/articol_19211_100/noii_recruti_ai_sindicatelor.html
23 nov. 2007
Un maramureşean la conducerea naţională a sindicaliştilor din învăţămînt
Liviu Marian POP (foto), preşedintele Sindicatului Liber din Învăţămînt Maramureş, este noul secretar executiv al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt. Acesta a fost ales pentru un mandat de 5 ani cu 173 de voturi din totalul de 189, miercuri după-amiază, cu ocazia Conferinţei Naţionale a FSLI, care se desfăşoară la Braşov în perioada 20-23 noiembrie. Contracandidatul lui Pop, Adrian Voica, liderul sindicatului din judeţul Argeş, a obţinut doar 13 voturi. Funcţia de secretar executiv este a treia ca importanţă la conducerea FSLI. Contactat telefonic, Liviu Marian Pop a precizat că este pentru prima dată cînd un maramureşean se află la conducerea acestei federaţii. El îşi va exercita noua funcţie de la Baia Mare şi va rămîne în continuare lider al sindicatului local. Cu aceeaşi ocazie, Petru Oros, de la Grădiniţa Step By Step Baia Mare, a candidat pentru funcţia de vicepreşedinte - departamentul nedidactic, însă nu a întrunit majoritatea voturilor. Trebuie precizat faptul că în Biroul Operativ al FSLI au fost aleşi 16 vicepreşedinţi. La conferinţă au fost prezenţi, pe lîngă delegaţii din fiecare judeţ, oaspeţi importanţi printre care: ministrul educaţiei Cristian Adomniţei, fostul ministru al învăţămîntului Ecaterina Andronescu, deputatul Olguţa Vasilescu, preşedinţi de federaţii şi confederaţii sindicale. Din Maramureş au participat la evenimentul de la Braşov, pe lîngă preşedintele SLI Liviu Marian Pop, şi Petru Oros, vicepreşedintele Ioana Petreuş, secretarul executiv Maria Dunca, Vilmos Ambrus şi Augustin Griguţă, la care s-a adăugat, ca invitat al Biroului Operativ, Dorel Merciu. Pe ordinea de zi a conferinţei mai figurează, pe lîngă alegeri, prezentarea raportului de activitate al FSLI în intervalul scurs de la ultima conferinţă, adoptarea strategiei FSLI pe următorii 5 ani, modificarea statutului FSLI, diverse. Anca GOJA
Sursa:http://www.graiul.ro/?p=4419#more-4419
Sursa:http://www.graiul.ro/?p=4419#more-4419
19 nov. 2007
Guvernul îşi fură singur căciula
de Melania MANDAS VERGU | 20 NOIEMBRIE 2007
De 11 luni m asurzit ascultând lozincile ce făceau din Cabinetul Tăriceanu binefăcătorul şcolii româneşti. Nu exista discurs public în care să nu se spună că, pentru prima dată în istoria postdecembristă, Educaţia a primit banii necesari, ba şi ceva pe deasupra.
Până l urmă, ne intrase bine în cap, tuturor, că măcar în al 23-lea ceas, careva pe la guvern a reuşit să înţeleagă că fără o şcoală modernă, fără un învăţământ performant, nici România nu are cum deveni un stat puternic. Nu ştiu dacă li s-o fi aplecat guvernanţilor de atâta laudă, sau ce ghinionul ei de viaţă s-o fi întâmplat, dar, ieri, la şedinţa de Guvern, s-a spulberat orice speranţă în privinţa capacităţii politicienilor de a fi consecvenţi: dintr-un condei s-au şterpelit Educaţiei 130 milioane de euro. 4.350 miliarde lei vechi – 10% din totalul fondurilor alocate cheltuielilor de capital – au dispărut din vistieria şcolii scurgându-se precum aurul incandescent din formă spre Transporturi, Muncă şi Interne. Deh! Promisiunile electorale cu ajutoarele de căldură, cu pensiile, cu autostrăzile sunt mai importante decât terminarea şcolilor de arte şi meserii sau a campusurilor şcolare şi universitare.
N- fost destul că mulţi primari nătângi n-au fost capabili să cheltuiască cu folos banii pentru acoperişuri, prin care să nu mai şuiere vântul, ori pentru a înlocui closetele turceşti, din fundul curţii, cu WC-urile standardului minim.
Er nevoie să ne arate şi Guvernul că soarta celor peste 4,5 milioane de elevi şi dascăli reprezintă ultima grijă din cauza căreia nu poate dormi dl. ex-profesor Tăriceanu. Şi ne-a arătat, ca să ne vină mintea la cap! Din banii furaţi Şcolii, ieri, de către Guvern, 100 de milioane lei erau destinaţi achiziţionării materialelor didactice şi de învăţământ. Sintagma înseamnă, mai concret, că fiecărei şcoli ce avea nevoie i s-a luat dreptul de a avea o tablă nouă, modernă, în clasă, dulăpioare pentru echipamentul sportiv, hărţi, truse de chimie şi fizică, microscoape, CD-uri, ori, de ce nu, staţii de amplificare pentru radioul şcolar, camere de supraveghere, sau orice altceva, ce putea transforma clasa de curs, şcoala, într-un loc primitor şi sigur, în care intri de drag.
De 17 ni încoace constat că toate aceste nimicuri – care în ţările Europei conferă calitate actului educaţional – la noi sunt considerate mofturi, prostii. Dacă a mers până acum fără microscop la biologie, merge şi de-acum înainte, că nu se termină lumea, gândesc cei care ne conduc.N-am înţeles nicioadată cum pot fi atât de obtuzi! Nu voi putea înţelege niciodată cum un Guvern, care a bătut monedă pe ceea ce a adus el Educaţiei româneşti, se poartă ca un Hagi Tudose şi taie coada pisicii, fiindcă, nu-i aşa, din asta nu moare.
Cum nemulţumire Federaţiei Educaţiei Naţionale dă pe afară, iar grevele de avertisment perturbă cursurile, Guvernul a reuşit performanţa să-şi creeze o masă importantă de alegători nemulţumiţi, în încercarea de a milui, din banii şcolii, cu pomeni electorale alte categorii sociale.
melania.vergu@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/puterea-gandului/guvernul-isi-fura-singur-caciula.html?4237;1044566
De 11 luni m asurzit ascultând lozincile ce făceau din Cabinetul Tăriceanu binefăcătorul şcolii româneşti. Nu exista discurs public în care să nu se spună că, pentru prima dată în istoria postdecembristă, Educaţia a primit banii necesari, ba şi ceva pe deasupra.
Până l urmă, ne intrase bine în cap, tuturor, că măcar în al 23-lea ceas, careva pe la guvern a reuşit să înţeleagă că fără o şcoală modernă, fără un învăţământ performant, nici România nu are cum deveni un stat puternic. Nu ştiu dacă li s-o fi aplecat guvernanţilor de atâta laudă, sau ce ghinionul ei de viaţă s-o fi întâmplat, dar, ieri, la şedinţa de Guvern, s-a spulberat orice speranţă în privinţa capacităţii politicienilor de a fi consecvenţi: dintr-un condei s-au şterpelit Educaţiei 130 milioane de euro. 4.350 miliarde lei vechi – 10% din totalul fondurilor alocate cheltuielilor de capital – au dispărut din vistieria şcolii scurgându-se precum aurul incandescent din formă spre Transporturi, Muncă şi Interne. Deh! Promisiunile electorale cu ajutoarele de căldură, cu pensiile, cu autostrăzile sunt mai importante decât terminarea şcolilor de arte şi meserii sau a campusurilor şcolare şi universitare.
N- fost destul că mulţi primari nătângi n-au fost capabili să cheltuiască cu folos banii pentru acoperişuri, prin care să nu mai şuiere vântul, ori pentru a înlocui closetele turceşti, din fundul curţii, cu WC-urile standardului minim.
Er nevoie să ne arate şi Guvernul că soarta celor peste 4,5 milioane de elevi şi dascăli reprezintă ultima grijă din cauza căreia nu poate dormi dl. ex-profesor Tăriceanu. Şi ne-a arătat, ca să ne vină mintea la cap! Din banii furaţi Şcolii, ieri, de către Guvern, 100 de milioane lei erau destinaţi achiziţionării materialelor didactice şi de învăţământ. Sintagma înseamnă, mai concret, că fiecărei şcoli ce avea nevoie i s-a luat dreptul de a avea o tablă nouă, modernă, în clasă, dulăpioare pentru echipamentul sportiv, hărţi, truse de chimie şi fizică, microscoape, CD-uri, ori, de ce nu, staţii de amplificare pentru radioul şcolar, camere de supraveghere, sau orice altceva, ce putea transforma clasa de curs, şcoala, într-un loc primitor şi sigur, în care intri de drag.
De 17 ni încoace constat că toate aceste nimicuri – care în ţările Europei conferă calitate actului educaţional – la noi sunt considerate mofturi, prostii. Dacă a mers până acum fără microscop la biologie, merge şi de-acum înainte, că nu se termină lumea, gândesc cei care ne conduc.N-am înţeles nicioadată cum pot fi atât de obtuzi! Nu voi putea înţelege niciodată cum un Guvern, care a bătut monedă pe ceea ce a adus el Educaţiei româneşti, se poartă ca un Hagi Tudose şi taie coada pisicii, fiindcă, nu-i aşa, din asta nu moare.
Cum nemulţumire Federaţiei Educaţiei Naţionale dă pe afară, iar grevele de avertisment perturbă cursurile, Guvernul a reuşit performanţa să-şi creeze o masă importantă de alegători nemulţumiţi, în încercarea de a milui, din banii şcolii, cu pomeni electorale alte categorii sociale.
melania.vergu@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/puterea-gandului/guvernul-isi-fura-singur-caciula.html?4237;1044566
Concursul pentru ocuparea posturilor de către titulari – în 16 iulie 2008
MECT a schimbat regimul contestaţiilor
Notele comisiei de recorectare rămân definitive
Concursul pentru ocuparea posturilor de către titulari – în 16 iulie 2008
Ministerul Educţiei a publicat documentele care reglementează mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2007-2008, cât şi calendarul aferent acestei mişcări. Astfel, pe 16 iulie 2008, se va organiza concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor vacante titularizabile. Repartizarea computerizată a celor care vor obţine notă peste 7 are ca termen data de 30 iulie 2008. Repartizarea în şedinţă publică a celor care au solicitat detaşare are loc în intervalul 23-24 august, iar candidaţii care vor lua minim nota 5, la concursul naţional, vor fi repartizaţi în perioada 26 august – 1 septembrie. În vara lui 2008 vor susţine licenţa şi primii studenţi Bologna, care au urmat 3 ani de studii de licenţă.
ceştia se vor putea înscrie la concursul de titularizare, numai dacă au acumulat 30 de credite din programul de pregătire psihopedagogică. Vor beneficia de continuitate pentru suplinire cadrele didactice calificate, care au statut de suplinitor, şi care au participat la concursurile naţionale din 2006 şi/sau 2007 sau la concursurile organizate în aceeaşi perioadă, în judeţele pilot. Dacă un post e solicitat de mai multe persoane, pentru departajare se va lua în considerare nota cea mai mare.
La contestaţii nu se admit diferenţe mai mari de 1 punct
O ltă noutate din metodologie constă în faptul că, dacă diferenţa între nota acordată de comisia de concurs şi cea dată de comisia de contestaţii este mai mare de 1 punct – până acum era 1,5 puncte – rectorul sau inspectorul general (pentru maiştri-instructori) decide constituirea unei noi comisii de recorectare, formată din alţi membri. Rezultatul acordat de noua comisie va fi cel definitiv. Lucrările, care au notele iniţiale între 4,50 – 4,99 sau 6,50 – 6,99 sau o notă cel puţin egală cu 9,50, vor avea drept rezultat final nota atribuită la recorectare. Supraveghetorii vor fi selectaţi din rândul personalului didactic, în următoarea ordine: profesori, institutori, învăţători, educatoare, maiştri-instructori.
Eductoarele, învăţătorii şi institutorii, care susţin examenul pentru ocuparea unui post cu predare în limbile minorităţilor, iar la proba scrisă au subiecte mixte, în pondere egală, de limba şi literatura română şi de limba maternă, nu trebuie să susţină şi proba orală. De asemenea, nu se constituie catedre vacante titularizabile pentru concurs, cu ore opţionale, exceptând unităţile de învăţământ cu un singur rând de clase, unde se pot constitui catedre titularizabile cu 1-2 ore opţionale, şi unităţile de învăţământ cu predare în regim intensiv / bilingv / în limbile minorităţilor, în care se pot constitui catedre vacante titularizabile cu 1-4 ore opţionale. (M.C.)
Sursa: http://www.gandul.info/scoala/concursul-ocuparea-posturilor-catre-titulari-16-iulie-2008.html?3934;1044334
Notele comisiei de recorectare rămân definitive
Concursul pentru ocuparea posturilor de către titulari – în 16 iulie 2008
Ministerul Educţiei a publicat documentele care reglementează mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2007-2008, cât şi calendarul aferent acestei mişcări. Astfel, pe 16 iulie 2008, se va organiza concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor vacante titularizabile. Repartizarea computerizată a celor care vor obţine notă peste 7 are ca termen data de 30 iulie 2008. Repartizarea în şedinţă publică a celor care au solicitat detaşare are loc în intervalul 23-24 august, iar candidaţii care vor lua minim nota 5, la concursul naţional, vor fi repartizaţi în perioada 26 august – 1 septembrie. În vara lui 2008 vor susţine licenţa şi primii studenţi Bologna, care au urmat 3 ani de studii de licenţă.
ceştia se vor putea înscrie la concursul de titularizare, numai dacă au acumulat 30 de credite din programul de pregătire psihopedagogică. Vor beneficia de continuitate pentru suplinire cadrele didactice calificate, care au statut de suplinitor, şi care au participat la concursurile naţionale din 2006 şi/sau 2007 sau la concursurile organizate în aceeaşi perioadă, în judeţele pilot. Dacă un post e solicitat de mai multe persoane, pentru departajare se va lua în considerare nota cea mai mare.
La contestaţii nu se admit diferenţe mai mari de 1 punct
O ltă noutate din metodologie constă în faptul că, dacă diferenţa între nota acordată de comisia de concurs şi cea dată de comisia de contestaţii este mai mare de 1 punct – până acum era 1,5 puncte – rectorul sau inspectorul general (pentru maiştri-instructori) decide constituirea unei noi comisii de recorectare, formată din alţi membri. Rezultatul acordat de noua comisie va fi cel definitiv. Lucrările, care au notele iniţiale între 4,50 – 4,99 sau 6,50 – 6,99 sau o notă cel puţin egală cu 9,50, vor avea drept rezultat final nota atribuită la recorectare. Supraveghetorii vor fi selectaţi din rândul personalului didactic, în următoarea ordine: profesori, institutori, învăţători, educatoare, maiştri-instructori.
Eductoarele, învăţătorii şi institutorii, care susţin examenul pentru ocuparea unui post cu predare în limbile minorităţilor, iar la proba scrisă au subiecte mixte, în pondere egală, de limba şi literatura română şi de limba maternă, nu trebuie să susţină şi proba orală. De asemenea, nu se constituie catedre vacante titularizabile pentru concurs, cu ore opţionale, exceptând unităţile de învăţământ cu un singur rând de clase, unde se pot constitui catedre titularizabile cu 1-2 ore opţionale, şi unităţile de învăţământ cu predare în regim intensiv / bilingv / în limbile minorităţilor, în care se pot constitui catedre vacante titularizabile cu 1-4 ore opţionale. (M.C.)
Sursa: http://www.gandul.info/scoala/concursul-ocuparea-posturilor-catre-titulari-16-iulie-2008.html?3934;1044334
18 nov. 2007
Ministrul Cristian Adomniţei i-a asigurat pe profesori că salariile lor vor creşte în 2008 cu 100% mai mult ca în 2004
18.11.2007
Ministrul Cristian Adomniţei a asigurat cadrele didactice din Vatra Dornei că, în 2008, creşterea salarială va fi de 100%, comparativ cu anul de referinţă 2004. Ministrul le-a spus celor prezenţi, sâmbătă, 17 noiembrie, la Vatra Dornei, că, aşa cum Guvernul şi-a respectat promisiunea de a creşte salariile până în 2007, aşa se va întâmpla şi în cursul anului 2008. Un argument în acest sens este că din 2004 până în 2007 Guvernul condus de premierul Călin Popescu-Tăriceanu a majorat veniturile cadrelor didactice de trei ori mai mult, astfel: 101,8% pentru conferenţiari, lectori asistenţi preparatori, cu 50,6% pentru profesori universitari, cu 89% pentru cadrele didactice cu grad I şi cu 79,2% pentru alte categorii de personal.
„Ştiu că salariile reprezintă o motivaţie foarte importantă pentru dumneavoastră şi nici eu, nici Guvernul pe care-l reprezint, nu suntem imuni la această necesitate. Vom face toate eforturile în acest sens, iar negocierile cu sindicatele vor avea loc cât de curând", a spus ministrul.
La întâlnirea din Vatra Dornei, ministrul Cristian Adomniţei le-a explicat celor prezenţi că descentralizarea sistemului de învăţământ, preconizată în noul proiect de legi ale educaţiei, va determina plusvaloare atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice. Printre paşii care vor sta la baza descentralizării sunt finanţarea pe elev, schimbarea structurii anilor preuniversitari obligatorii - de la clasa pregătitoare, până la clasa a IX-a, de gimnaziu -, schimbarea sistemului de admitere şi evaluare a elevilor, încurajarea educaţiei timpurii.
Ministrul Educaţiei a mai făcut un apel către cadrele didactice prezente să aibă grijă de propria şcoală, de banii primiţi de la MECT, care trebuie folosiţi, altfel ei vor fi retraşi, iar perdanţii vor fi copiii.
„Vreau să facem din şcoală un loc atât de atrăgător - prin condiţiile de cazare, clase, materiale didactice şi pregătirea resursei umane - încât atât copiii, cât şi părinţii lor să înţeleagă cât de important e să se educe. Cele mai multe cazuri de abandon se înregistrează la sfârşitul clasei a VIII - a. Sunt mai multe cauze - sărăcia, faptul că părinţii nu mai au cum să-i întreţină şi-i trimit la muncă sau pentru că elevul pică examenele. De aceea, vreau să facem campusuri, de aceea le dăm bani prin programul «Bani de liceu», de aceea schimbăm sistemul de intrare la liceu. Prevenirea abandonului şcolar, în aceste condiţii, nu mai este doar responsabilitatea părintelui, ci a noastră - a mea, a dvs., a societăţii în general. Dacă un copil de7 ani nu vine la şcoală, atunci vina este exclusiv a noastră, a tuturor, pentru că nu facem eforturi suficiente să-l ajutăm", a precizat ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei.
BIROUL DE PRESĂ
Sursa www.edu.ro
Ministrul Cristian Adomniţei a asigurat cadrele didactice din Vatra Dornei că, în 2008, creşterea salarială va fi de 100%, comparativ cu anul de referinţă 2004. Ministrul le-a spus celor prezenţi, sâmbătă, 17 noiembrie, la Vatra Dornei, că, aşa cum Guvernul şi-a respectat promisiunea de a creşte salariile până în 2007, aşa se va întâmpla şi în cursul anului 2008. Un argument în acest sens este că din 2004 până în 2007 Guvernul condus de premierul Călin Popescu-Tăriceanu a majorat veniturile cadrelor didactice de trei ori mai mult, astfel: 101,8% pentru conferenţiari, lectori asistenţi preparatori, cu 50,6% pentru profesori universitari, cu 89% pentru cadrele didactice cu grad I şi cu 79,2% pentru alte categorii de personal.
„Ştiu că salariile reprezintă o motivaţie foarte importantă pentru dumneavoastră şi nici eu, nici Guvernul pe care-l reprezint, nu suntem imuni la această necesitate. Vom face toate eforturile în acest sens, iar negocierile cu sindicatele vor avea loc cât de curând", a spus ministrul.
La întâlnirea din Vatra Dornei, ministrul Cristian Adomniţei le-a explicat celor prezenţi că descentralizarea sistemului de învăţământ, preconizată în noul proiect de legi ale educaţiei, va determina plusvaloare atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice. Printre paşii care vor sta la baza descentralizării sunt finanţarea pe elev, schimbarea structurii anilor preuniversitari obligatorii - de la clasa pregătitoare, până la clasa a IX-a, de gimnaziu -, schimbarea sistemului de admitere şi evaluare a elevilor, încurajarea educaţiei timpurii.
Ministrul Educaţiei a mai făcut un apel către cadrele didactice prezente să aibă grijă de propria şcoală, de banii primiţi de la MECT, care trebuie folosiţi, altfel ei vor fi retraşi, iar perdanţii vor fi copiii.
„Vreau să facem din şcoală un loc atât de atrăgător - prin condiţiile de cazare, clase, materiale didactice şi pregătirea resursei umane - încât atât copiii, cât şi părinţii lor să înţeleagă cât de important e să se educe. Cele mai multe cazuri de abandon se înregistrează la sfârşitul clasei a VIII - a. Sunt mai multe cauze - sărăcia, faptul că părinţii nu mai au cum să-i întreţină şi-i trimit la muncă sau pentru că elevul pică examenele. De aceea, vreau să facem campusuri, de aceea le dăm bani prin programul «Bani de liceu», de aceea schimbăm sistemul de intrare la liceu. Prevenirea abandonului şcolar, în aceste condiţii, nu mai este doar responsabilitatea părintelui, ci a noastră - a mea, a dvs., a societăţii în general. Dacă un copil de7 ani nu vine la şcoală, atunci vina este exclusiv a noastră, a tuturor, pentru că nu facem eforturi suficiente să-l ajutăm", a precizat ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei.
BIROUL DE PRESĂ
Sursa www.edu.ro
17 nov. 2007
2500 de profesori au stat la coadă pentru cadouri de la Vanghelie
Sâmbătă 17 noiembrie 2007, 00:07
La coadă pentru cadouri de la Marian Vanghelie. 2500 de profesori au stat la rând să primească dvd-uri din partea primarului sectorului 5. Dascălii, dar şi liderii principalelor centrale sindicale din Educaţie au fost invitaţi de Vanghelie la un cocteil la Palatul Parlamentului.
Marian Vanghelie nu a vrut să spună cât l-a costat organizarea evenimentului, dar a declarat că banii au venit de la sindicatele din Educaţie şi de la PSD.
După o cină festivă şi discursuri mobilizatoare despre lupta sindicală, sute şi sute de profesori s-au grăbit să se aşeze la coadă. În holul Parlamentului s-au format cozi mari la cadouri.
Pe lângă mica atenţie, liderii sindicatelor din Educaţie au plecat şi cu o promisiune: edilul de sector s-a angajat să le ofere locuri pe listele PSD la alegerile locale.
Sursa: Realitatea TV
La coadă pentru cadouri de la Marian Vanghelie. 2500 de profesori au stat la rând să primească dvd-uri din partea primarului sectorului 5. Dascălii, dar şi liderii principalelor centrale sindicale din Educaţie au fost invitaţi de Vanghelie la un cocteil la Palatul Parlamentului.
Marian Vanghelie nu a vrut să spună cât l-a costat organizarea evenimentului, dar a declarat că banii au venit de la sindicatele din Educaţie şi de la PSD.
După o cină festivă şi discursuri mobilizatoare despre lupta sindicală, sute şi sute de profesori s-au grăbit să se aşeze la coadă. În holul Parlamentului s-au format cozi mari la cadouri.
Pe lângă mica atenţie, liderii sindicatelor din Educaţie au plecat şi cu o promisiune: edilul de sector s-a angajat să le ofere locuri pe listele PSD la alegerile locale.
Sursa: Realitatea TV
15 nov. 2007
Sindicaliştii din Cercetare protestează, cerând mai mulţi bani
Joi 15 noiembrie 2007, 09:20
Aproape o sută de sindicalişti din domeniul cercetare - proiectare pichetează la această oră Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Oamenii cer mai mulţi bani de la buget pentru acest domeniu.
Cercetători de la mai multe insititute din capitală s-au adunat în faţa ministerului pentru a cere finanţări. Aceştia susţin că nu-şi mai pot duce la capăt proiectele, din lipsa banilor şi se plâng de salariile mult prea mici. În acest moment, un cercetător din cea mai mare grupă primeşte 1.500 - 1.600 de lei, dasr uneori şi aceştia vin cu întârziere.
Aceştia aşteptă ca la ora 12.00 să fie primiţi în audienţă de ministrul Educaţiei.
Sursa: Realitatea TV
Aproape o sută de sindicalişti din domeniul cercetare - proiectare pichetează la această oră Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Oamenii cer mai mulţi bani de la buget pentru acest domeniu.
Cercetători de la mai multe insititute din capitală s-au adunat în faţa ministerului pentru a cere finanţări. Aceştia susţin că nu-şi mai pot duce la capăt proiectele, din lipsa banilor şi se plâng de salariile mult prea mici. În acest moment, un cercetător din cea mai mare grupă primeşte 1.500 - 1.600 de lei, dasr uneori şi aceştia vin cu întârziere.
Aceştia aşteptă ca la ora 12.00 să fie primiţi în audienţă de ministrul Educaţiei.
Sursa: Realitatea TV
Unii da, altii ba grevelor din invatamant
SLI considera ca FEN creeaza o diversiune de doi bani intre sindicalisti
In urma unui referendum, Federatia Educatiei Nationale a declansat, in 5 judete, greva de avertisment de 2 ore, incepand din 12 noiembrie.
Prin urmare, Liviu Marian Pop, presedintele SLI Maramures, face cateva precizari in legatura cu initiativa FEN. "In acest an s-au obtinut majorari salariale de 5% de la 1 ianuarie, 25% de la 1 aprilie si 15% de la 1 octombrie pentru cadrele didactie, plus o majorare de 10% pentru cei cu gradul I, majorare ce se va extinde si la celelalte categorii, plus sporul de 10% pentru personalul de ingrijire si curatenie, de la 1 iunie 2007. De asemenea, gradatia de merit a crescut de la 20% la 25%, iar invatatorii si educatoarele cu gradul I si peste 25 ani vechime au obtinut reducerea normei didactice cu 2 ore. Ne putem totusi intrebarea: care este scopul initiativei FEN? Sa isi justifice lipsa de implicare in negocierile mai sus amintite in fata propriilor membri? Consideram atitudinea FEN ignoranta si lipsita de bun simt, presedintele FEN Catalin Croitoru, se joaca de-a greva si incearca sa creeze o diversiune de doi bani intre membrii de sindicat din celelalte federatii. La ora actuala nu de asta avem nevoie, ci de unitate la nivelul celor patru federatii, in vederea determinarii clasei politice sa ajunga la un consens privind invatamantul romanesc. In concluzie, nu negam faptul ca sunt foarte multe lucruri de rezolvat in invatamantul romanesc, dar nu este momentul prielnic pentru declansarea unui conflict de greva".Anca Dindiligan
Sursa:http://www.informatia-zilei.ro/BM/eveniment.htm
In urma unui referendum, Federatia Educatiei Nationale a declansat, in 5 judete, greva de avertisment de 2 ore, incepand din 12 noiembrie.
Prin urmare, Liviu Marian Pop, presedintele SLI Maramures, face cateva precizari in legatura cu initiativa FEN. "In acest an s-au obtinut majorari salariale de 5% de la 1 ianuarie, 25% de la 1 aprilie si 15% de la 1 octombrie pentru cadrele didactie, plus o majorare de 10% pentru cei cu gradul I, majorare ce se va extinde si la celelalte categorii, plus sporul de 10% pentru personalul de ingrijire si curatenie, de la 1 iunie 2007. De asemenea, gradatia de merit a crescut de la 20% la 25%, iar invatatorii si educatoarele cu gradul I si peste 25 ani vechime au obtinut reducerea normei didactice cu 2 ore. Ne putem totusi intrebarea: care este scopul initiativei FEN? Sa isi justifice lipsa de implicare in negocierile mai sus amintite in fata propriilor membri? Consideram atitudinea FEN ignoranta si lipsita de bun simt, presedintele FEN Catalin Croitoru, se joaca de-a greva si incearca sa creeze o diversiune de doi bani intre membrii de sindicat din celelalte federatii. La ora actuala nu de asta avem nevoie, ci de unitate la nivelul celor patru federatii, in vederea determinarii clasei politice sa ajunga la un consens privind invatamantul romanesc. In concluzie, nu negam faptul ca sunt foarte multe lucruri de rezolvat in invatamantul romanesc, dar nu este momentul prielnic pentru declansarea unui conflict de greva".Anca Dindiligan
Sursa:http://www.informatia-zilei.ro/BM/eveniment.htm
FSLI şi “Spiru Haret” au aflat de greva FEN din… mass-media!
14-11-2007
• motivele invocate de grevişti, “fără temei şi inexistente”
• “nu este momentul oportun pentru declanşarea grevei”
Reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt România (FSLI) şi cei ai Federaţiei Sindicatelor din Învăţămînt “Spiru Haret” au semnat un comunicat de presă comun cu privire la greva de avertisment de două ore din data de 12 noiembrie, grevă derulată în cinci judeţe de către Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN), în urma unui “referendum naţional”.
“În condiţiile în care FSLI şi “Spiru Haret” au peste 250.000 membri de sindicat în 41 judeţe şi în cele şase sectoare ale municipiului Bucureşti, ne întrebăm de unde decurge caracterul naţional al acestui referendum, avînd în vedere că, în marea majoritate a judeţelor, acesta nu s-a desfăşurat. Mai mult, după cum am înţeles din mijloacele de informare în masă, motivele invocate de liderii FEN sînt fără temei şi inexistente” se arată în comunicatul celor două federaţii, care susţin că au aflat despre acţiunea FEN din… mass media.
Un prim motiv al FEN este inexistenţa Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învăţămînt. “În urma cîştigării de către FSLI a procesului cu Guvernului României (…), acesta este în vigoare. Or, în condiţiile în care instanţa supremă a constatat valabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, existenţa sa nu mai poate fi pusă la îndoială. Poziţia reprezentanţilor FEN privind existenţa sau inexistenţa contractului colectiv de muncă este de neînţeles cu atît mai mult cu cît aceştia au semnat noul contract colectiv de muncă la nivel de ramură” se arată în comunicat. În ceea ce priveşte acordarea salariului minim brut de 880 lei pentru salariaţii cu studii superioare, FSLI a fost prima organizaţie sindicală care a cîştigat în instanţă, definitiv şi irevocabil, acest drept, începînd cu 1 ianuarie 2007 (cu plata diferenţelor salariale aferente). “În baza precedentului judiciar creat, federaţiile noastre au solicitat Primului Ministru acordarea salariului minim brut de 880 lei pentru toţi salariaţii din învăţămînt cu studii superioare” este menţionat în comunicatul semnat de Aurel Cornea din partea FSLI, respectiv Gheorghe Isvoranu din partea “Spiru Haret”, comunicat în care se mai oferă o explicaţie: “Referitor la solicitarea FEN privind majorarea salariilor cu 10% pentru cadrele didactice cu gradul didactic II, cu definitivat sau debutanţi, reamintim faptul că (…) cele două comisii de specialitate ale Parlamentului au aprobat amendamentul privind creşterea salariilor cu 10% şi pentru celelalte categorii de cadre didactice, nu doar pentru cei cu gradul didactic I, amendament susţinut de reprezentanţii FSLI şi “Spiru Haret”, prezenţi la şedinţă. În condiţiile în care preşedintele FEN, Cătălin Croitoru, nu a participat la şedinţă, nu avea de unde să ştie despre aprobarea acestui amendament”. Subiectul biletelor de odihnă pentru anul 2008 este unul invocat de FEN şi “dărîmat” de FSLI şi “Spiru Haret”, dat fiind că acordarea lor a fost deja acceptată de comisiile de muncă reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, printr-un amendament, în timp ce problema creşterilor salariale în 2008 ridicată, şi ea, de grevişti a fost pusă pe tapet în comisiile de învăţămînt ale Parlamentului, pe marginea acestui subiect urmînd a avea loc negocieri.
În concluzie, cele două federaţii semnatare ale comunicatului de presă comun condieră “inoportună” greva de avertisment organizată acum de FEN: “Apreciem că la ora actuală avem nevoie de unitate la nivelul celor patru federaţii sindicale reprezentative din învăţămînt, în vederea determinării clasei politice să ajungă la un consens privind învăţămîntul românesc. În concluzie, nu negăm faptul că sînt foarte multe probleme de rezolvat în învăţămîntul românesc, dar nu este momentul oportun pentru declanşarea grevei generale, deoarece se ajunge la sacrificii extreme din partea membrilor de sindicat”.
Ramona-Ioana POP
Syrsa:www.graiul.ro
• motivele invocate de grevişti, “fără temei şi inexistente”
• “nu este momentul oportun pentru declanşarea grevei”
Reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt România (FSLI) şi cei ai Federaţiei Sindicatelor din Învăţămînt “Spiru Haret” au semnat un comunicat de presă comun cu privire la greva de avertisment de două ore din data de 12 noiembrie, grevă derulată în cinci judeţe de către Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN), în urma unui “referendum naţional”.
“În condiţiile în care FSLI şi “Spiru Haret” au peste 250.000 membri de sindicat în 41 judeţe şi în cele şase sectoare ale municipiului Bucureşti, ne întrebăm de unde decurge caracterul naţional al acestui referendum, avînd în vedere că, în marea majoritate a judeţelor, acesta nu s-a desfăşurat. Mai mult, după cum am înţeles din mijloacele de informare în masă, motivele invocate de liderii FEN sînt fără temei şi inexistente” se arată în comunicatul celor două federaţii, care susţin că au aflat despre acţiunea FEN din… mass media.
Un prim motiv al FEN este inexistenţa Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învăţămînt. “În urma cîştigării de către FSLI a procesului cu Guvernului României (…), acesta este în vigoare. Or, în condiţiile în care instanţa supremă a constatat valabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, existenţa sa nu mai poate fi pusă la îndoială. Poziţia reprezentanţilor FEN privind existenţa sau inexistenţa contractului colectiv de muncă este de neînţeles cu atît mai mult cu cît aceştia au semnat noul contract colectiv de muncă la nivel de ramură” se arată în comunicat. În ceea ce priveşte acordarea salariului minim brut de 880 lei pentru salariaţii cu studii superioare, FSLI a fost prima organizaţie sindicală care a cîştigat în instanţă, definitiv şi irevocabil, acest drept, începînd cu 1 ianuarie 2007 (cu plata diferenţelor salariale aferente). “În baza precedentului judiciar creat, federaţiile noastre au solicitat Primului Ministru acordarea salariului minim brut de 880 lei pentru toţi salariaţii din învăţămînt cu studii superioare” este menţionat în comunicatul semnat de Aurel Cornea din partea FSLI, respectiv Gheorghe Isvoranu din partea “Spiru Haret”, comunicat în care se mai oferă o explicaţie: “Referitor la solicitarea FEN privind majorarea salariilor cu 10% pentru cadrele didactice cu gradul didactic II, cu definitivat sau debutanţi, reamintim faptul că (…) cele două comisii de specialitate ale Parlamentului au aprobat amendamentul privind creşterea salariilor cu 10% şi pentru celelalte categorii de cadre didactice, nu doar pentru cei cu gradul didactic I, amendament susţinut de reprezentanţii FSLI şi “Spiru Haret”, prezenţi la şedinţă. În condiţiile în care preşedintele FEN, Cătălin Croitoru, nu a participat la şedinţă, nu avea de unde să ştie despre aprobarea acestui amendament”. Subiectul biletelor de odihnă pentru anul 2008 este unul invocat de FEN şi “dărîmat” de FSLI şi “Spiru Haret”, dat fiind că acordarea lor a fost deja acceptată de comisiile de muncă reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, printr-un amendament, în timp ce problema creşterilor salariale în 2008 ridicată, şi ea, de grevişti a fost pusă pe tapet în comisiile de învăţămînt ale Parlamentului, pe marginea acestui subiect urmînd a avea loc negocieri.
În concluzie, cele două federaţii semnatare ale comunicatului de presă comun condieră “inoportună” greva de avertisment organizată acum de FEN: “Apreciem că la ora actuală avem nevoie de unitate la nivelul celor patru federaţii sindicale reprezentative din învăţămînt, în vederea determinării clasei politice să ajungă la un consens privind învăţămîntul românesc. În concluzie, nu negăm faptul că sînt foarte multe probleme de rezolvat în învăţămîntul românesc, dar nu este momentul oportun pentru declanşarea grevei generale, deoarece se ajunge la sacrificii extreme din partea membrilor de sindicat”.
Ramona-Ioana POP
Syrsa:www.graiul.ro
13 nov. 2007
Sindicatele continuă pregătirile pentru greva generală
Ultima ofertă a guvernului, salariul minim de 500 de lei în 2008, respinsă de sindicalişti
Confederaţiile sindicale ţin morţiş la un salariu minim de 540 de lei
Sindicatele continuă pregătirile pentru greva generală
Sindicatele nu acceptă nici ultima ofertă a guvernului privind salariul minim pe economie pe 2008 – 500 de lei. Ieri, liderii celor cinci confederaţii au semnat un document comun prin care cer oficial Ministerului Muncii demararea procedurii de conciliere, adică fac primul pas spre declanşarea grevei la nivelul întregii ţări, grevă cu care ameninţă guvernul de aproape două săptămâni. Conform Legii conflictelor de muncă, greva nu poate fi declanşată înainte să aibă loc concilierea între părţile aflate în conflict. Situaţia de acum este însă absurdă, deoarece conflictul nu este doar între „părţile tradiţionale” – patronatele şi sindicatele – ci şi între sindicate şi guvern, aşa că procedura concilierii nu-şi are rostul.
Ultima ofertă a guvernului este de 500 de lei, a patronatelor – 460 de lei, iar sindicaliştii ţin morţiş la suma de 540 de lei, spunând că aceasta este valoarea minimă pentru ca un om să se poată întreţine din salariu.
Tăriceanu a ajuns să vorbească de inflaţie şi „atitudine prudentă”
Din declaraţiile făcute de premierul Tăriceanu, ieri, chiar în mijlocul sindicaliştilor, la congresul BNS, reiese că guvernul nu este încântat nici măcar de cei 500 de lei pe care i-a oferit, aşa că nici vorbă să crească „potul” la 540. „Consider anunţul ministrului Muncii (oferta de 500 de lei, n.n.) ca fiind un element pozitiv care vine în întâmpinarea aşteptărilor salariaţilor. Faţă de 2004, salariul mediu brut a crescut cu 71,4% , iar acum vorbim de o creştere a salariului minim de 28% în 2008 faţă de 2007. (...)
Inflaţia a dat anumite semne în trimestrul patru al acestui an (...) Trebuie să avem o atitudine foarte prudentă faţă de creşterea salariilor şi orice creştere trebuie să fie în acord cu creşterea productivităţii muncii”, a spus Tăriceanu. Premierul chiar s-a enervat când un ziarist a insistat întrebându-l dacă în aceste condiţii consideră justificată ameninţarea cu greva. „Consider întrebarea chiar nepotrivită”, s-a strâmbat Tăriceanu care făcea declaraţiile înconjurat de sindicalişti.
Sursa WWW.gandul.info
Confederaţiile sindicale ţin morţiş la un salariu minim de 540 de lei
Sindicatele continuă pregătirile pentru greva generală
Sindicatele nu acceptă nici ultima ofertă a guvernului privind salariul minim pe economie pe 2008 – 500 de lei. Ieri, liderii celor cinci confederaţii au semnat un document comun prin care cer oficial Ministerului Muncii demararea procedurii de conciliere, adică fac primul pas spre declanşarea grevei la nivelul întregii ţări, grevă cu care ameninţă guvernul de aproape două săptămâni. Conform Legii conflictelor de muncă, greva nu poate fi declanşată înainte să aibă loc concilierea între părţile aflate în conflict. Situaţia de acum este însă absurdă, deoarece conflictul nu este doar între „părţile tradiţionale” – patronatele şi sindicatele – ci şi între sindicate şi guvern, aşa că procedura concilierii nu-şi are rostul.
Ultima ofertă a guvernului este de 500 de lei, a patronatelor – 460 de lei, iar sindicaliştii ţin morţiş la suma de 540 de lei, spunând că aceasta este valoarea minimă pentru ca un om să se poată întreţine din salariu.
Tăriceanu a ajuns să vorbească de inflaţie şi „atitudine prudentă”
Din declaraţiile făcute de premierul Tăriceanu, ieri, chiar în mijlocul sindicaliştilor, la congresul BNS, reiese că guvernul nu este încântat nici măcar de cei 500 de lei pe care i-a oferit, aşa că nici vorbă să crească „potul” la 540. „Consider anunţul ministrului Muncii (oferta de 500 de lei, n.n.) ca fiind un element pozitiv care vine în întâmpinarea aşteptărilor salariaţilor. Faţă de 2004, salariul mediu brut a crescut cu 71,4% , iar acum vorbim de o creştere a salariului minim de 28% în 2008 faţă de 2007. (...)
Inflaţia a dat anumite semne în trimestrul patru al acestui an (...) Trebuie să avem o atitudine foarte prudentă faţă de creşterea salariilor şi orice creştere trebuie să fie în acord cu creşterea productivităţii muncii”, a spus Tăriceanu. Premierul chiar s-a enervat când un ziarist a insistat întrebându-l dacă în aceste condiţii consideră justificată ameninţarea cu greva. „Consider întrebarea chiar nepotrivită”, s-a strâmbat Tăriceanu care făcea declaraţiile înconjurat de sindicalişti.
Sursa WWW.gandul.info
12 nov. 2007
În învăţămîntul preuniversitar - o nouă programă şcolară
12-11-2007
Prof. Zvetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţămîntul preuniversitar în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a precizat că se va elabora o nouă programă şcolară. În acest sens, fiecare inspector de specialitate din judeţ va trebui să-şi formeze, pînă la 1 decembrie 2007, comisii pentru fiecare an de studiu în parte, din profesorii care predau la clasele V-VIII, respectiv IX-XII, care doresc să participe la această acţiune de mare restructurare şi chiar reformulare a materiei.
După aceea, se aşteaptă propunerile preliminare ale acestor comisii. Apoi, se vor organiza comisii zonale formate din cinci-şase judeţe învecinate, pe fiecare materie şi pe fiecare an de studiu în parte. Ei vor veni cu o propunere comună. În luna februarie 2008, la nivel naţional se va lucra cu aceste comisii zonale, cu inspectorii de specialitate din minister, CNE şi curriculum. Se preconizează ca, pînă la 1 august 2008, să se elaboreze o nouă programă şcolară, care să fie aplicată în anul şcolar 2008-2009.
(m.m.)
http://www.graiul.ro/?p=4284
Prof. Zvetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţămîntul preuniversitar în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a precizat că se va elabora o nouă programă şcolară. În acest sens, fiecare inspector de specialitate din judeţ va trebui să-şi formeze, pînă la 1 decembrie 2007, comisii pentru fiecare an de studiu în parte, din profesorii care predau la clasele V-VIII, respectiv IX-XII, care doresc să participe la această acţiune de mare restructurare şi chiar reformulare a materiei.
După aceea, se aşteaptă propunerile preliminare ale acestor comisii. Apoi, se vor organiza comisii zonale formate din cinci-şase judeţe învecinate, pe fiecare materie şi pe fiecare an de studiu în parte. Ei vor veni cu o propunere comună. În luna februarie 2008, la nivel naţional se va lucra cu aceste comisii zonale, cu inspectorii de specialitate din minister, CNE şi curriculum. Se preconizează ca, pînă la 1 august 2008, să se elaboreze o nouă programă şcolară, care să fie aplicată în anul şcolar 2008-2009.
(m.m.)
http://www.graiul.ro/?p=4284
Salariul minim pe economie va fi de 500 de RON
Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, a anuntat ca salariul minim pe economie in 2008 a fost stabilit la 500 de lei. Patronatele s-au declarat de acord cu acest salariu in timp ce sindicatele s-au declarat pentru cu amendamentul ca la rectificarile bugetare din 2008 el sa fie reevaluat.
Analistul economic Constantin Rudnitchi a declarat pentru HotNews.ro ca "decizia Guvernului este un compromis. Din cate imi aduc aminte, Guvernul a oferit 480, iar sindicatele au cerut 540 de lei".
"Pentru consumatori este un lucru bun, deoarece va induce o crestere a salariilor in Romania. Avem si o amenintare. E clar ca se poate pune in pericol inflatia pentru anul viitor. Oamenii castiga mai mult, cheltuiesc mai mult, iar cand exista cerere oferta tinde sa creasca preturile.
In concluzie, o crestere salariala este buna pentru angajati, dar este ingrijoratoare pentru buget si inflatie", a mai spus Rudnitchi.
Analistul este de parere ca "salariile nu pot fi crescute prin hotarari de Guvern. Ele cresc pe baza pietei, si aici ma refer la mediul privat. In acest domeniu am avut o dublare a salariilor fata de ultimii 4-5 ani. Mediul privat a luat-o astfel inaintea hotararii Guvernului".
HotNews.ro, 12 nov 2007
Analistul economic Constantin Rudnitchi a declarat pentru HotNews.ro ca "decizia Guvernului este un compromis. Din cate imi aduc aminte, Guvernul a oferit 480, iar sindicatele au cerut 540 de lei".
"Pentru consumatori este un lucru bun, deoarece va induce o crestere a salariilor in Romania. Avem si o amenintare. E clar ca se poate pune in pericol inflatia pentru anul viitor. Oamenii castiga mai mult, cheltuiesc mai mult, iar cand exista cerere oferta tinde sa creasca preturile.
In concluzie, o crestere salariala este buna pentru angajati, dar este ingrijoratoare pentru buget si inflatie", a mai spus Rudnitchi.
Analistul este de parere ca "salariile nu pot fi crescute prin hotarari de Guvern. Ele cresc pe baza pietei, si aici ma refer la mediul privat. In acest domeniu am avut o dublare a salariilor fata de ultimii 4-5 ani. Mediul privat a luat-o astfel inaintea hotararii Guvernului".
HotNews.ro, 12 nov 2007
11 nov. 2007
Liderii de sindicat se lupta in orgolii
Liderii de sindicat se lupta in orgolii
Reprezentantii sindicatului iesean condus de Gheorghe Isvoranu ii ataca dur pe reprezentantii Federatiei Educatiei Nationale, pe care-i acuza de dezinformare. Acestia din urma spun ca de fapt celelalte sindicate doresc stoparea migratiei liderilor catre Federatie.
Vestea cistigarii in instanta a salariului de 800 de lei pentru cadrele didactice cu studii superioare a incins spiritele in toate sindicatele nationale. Cum era si de asteptat, nici Federatia Sindicatelor „Spiru Haret“, reprezentata la Iasi prin Uniunea Sindicatelor Libere din Invatamintul Preuniversitar (USLIP), nu s-a lasat mai prejos, acuzind ca propaganda Federatiei Educatiei Nationale (FEN) este o „miniciuna sfruntata“. „USLIP dezaproba maniera FEN de a induce in eroare opinia publica referitor la cistigarea procesului privind salariul de 880 de lei pentru dascalii cu studii superioare. Ar fi fost bine sa-l fi cistigat, ne-am fi bucurat si noi, dar nu e asa. Doar FSLI Dolj, printr-un noroc, a cistigat. Astfel de tehnici de manipulare nu fac decit sa creeze o stare tensionata printre cadrele didactice“, a spus Laviniu Lacusta, vicepresedinte al USLIP. Cu toatea acestea, de mai bine de citeva zile, sefii FEN sustin prin toate mijloacele media victoria de netagaduit. „Potrivit deciziei instantei, profesorii vor primi diferenta de bani pentru perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2007, pina la acoperirea sumei de 880 de lei“, se arata intr-un comunicat FEN. Pe de alta parte, nici Ministerul Educatiei nu a recunoscut, decit pentru Dolj, cistigarea celor 880 de lei. „FEN a cerut în instanta doar sa i se recunoasca dreptul de a purta negocieri pentru stabilirea fondurilor necesare asigurarii salariului minim garantat prin Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national 2007-2010 pentru personalul din învatamint cu studii superioare. Curtea de Apel a recunoscut acest drept al FEN“, spun reprezentantii din minister.
„Sindicalistii vor sa opreasca migratia dascalilor catre FEN“
„În ultima perioada asistam la o actiune concertata din partea FSLI (o alta federatie nationala) si FS «Spiru Haret» prin care încearca sa se stopeze migrarea masiva a salariatilor din învatamint catre FEN“, spune Catalin Croitoru, presedinte FEN. In replica, liderul de la Iasi asigura ca pina in prezent nici un membru al USLIP nu a cerut mutarea catre alt sindicat. „Fiecare se duce si vine unde vrea, nu le impunem nimic, dar asemenea cazuri de migratie nu exista“, precizeaza vicepresedintele USLIP.
--------------------------------------------------------------------------------
OCTAVIA DUMITRA
Sursa:www.jurnaluldeest.ro
Dascălii cotizează la sindicat şi obţin minciuni
Lupta sindicatelor pentru banii profesorilor pare o făcătură. La sfârşitul săptămânii trecute, Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN) se bătea cu pumnii în piept că au obţinut în instanţă o sentinţă împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT), Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) şi Guvernului României, pentru acordarea diferenţelor salariale dascălilor în valoare de circa 90 de lei lunar. Ministerul Educaţiei vine însă cu o nouă versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat în instanţă şi acuză sindicatele de dezinformare.
Ministerul Educaţiei nu recunoaşte dreptul
profesorilor la salariul minim de 880 de lei
„FEN nu a câştigat dreptul de a obliga MECT la plata salariului minim de 880 de lei pentru profesorii cu studii superioare. În urma dezinformărilor care au apărut în ultimele zile în mass-media în legătură cu sentinţa pronunţată la Curtea de Apel Bucureşti, precizăm că FEN a cerut în instanţă doar să i se recunoască dreptul de a purta negocieri pentru stabilirea fondurilor necesare asigurării salariului minim garantat prin Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional 2007-2010 pentru personalul din învăţământ cu studii superioare. Curtea de Apel a recunoscut acest drept al FEN, însă sentinţa de la Curtea de Apel poate fi atacată prin recurs de către MECT, deoarece aceasta nu este definitivă şi irevocabilă. Ca urmare a celor precizate, dreptul câştigat, momentan, în in-stanţă de către FEN nu se referă la salariul minim de 880 de lei pe care ar urma să-l acorde MECT profesorilor cu studii superioare din învăţământul preuniversitar, deoarece nu acesta a fost obiectul cererii FEN. FEN a cerut doar recunoaşterea dreptului de a negocia”, se arată într-un comunicat remis de Ministerul Educaţiei.
Am încercat să-l contactăm pe Florin Dobrescu, vicepreşedintele FEN, însă telefonul acestuia – precum şi toate cele afişate pe site-ul FEN – au fost suspendate.
Autor: Liviu CIOINEAG Data: 07 nov 2007
http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=37644
Reprezentantii sindicatului iesean condus de Gheorghe Isvoranu ii ataca dur pe reprezentantii Federatiei Educatiei Nationale, pe care-i acuza de dezinformare. Acestia din urma spun ca de fapt celelalte sindicate doresc stoparea migratiei liderilor catre Federatie.
Vestea cistigarii in instanta a salariului de 800 de lei pentru cadrele didactice cu studii superioare a incins spiritele in toate sindicatele nationale. Cum era si de asteptat, nici Federatia Sindicatelor „Spiru Haret“, reprezentata la Iasi prin Uniunea Sindicatelor Libere din Invatamintul Preuniversitar (USLIP), nu s-a lasat mai prejos, acuzind ca propaganda Federatiei Educatiei Nationale (FEN) este o „miniciuna sfruntata“. „USLIP dezaproba maniera FEN de a induce in eroare opinia publica referitor la cistigarea procesului privind salariul de 880 de lei pentru dascalii cu studii superioare. Ar fi fost bine sa-l fi cistigat, ne-am fi bucurat si noi, dar nu e asa. Doar FSLI Dolj, printr-un noroc, a cistigat. Astfel de tehnici de manipulare nu fac decit sa creeze o stare tensionata printre cadrele didactice“, a spus Laviniu Lacusta, vicepresedinte al USLIP. Cu toatea acestea, de mai bine de citeva zile, sefii FEN sustin prin toate mijloacele media victoria de netagaduit. „Potrivit deciziei instantei, profesorii vor primi diferenta de bani pentru perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2007, pina la acoperirea sumei de 880 de lei“, se arata intr-un comunicat FEN. Pe de alta parte, nici Ministerul Educatiei nu a recunoscut, decit pentru Dolj, cistigarea celor 880 de lei. „FEN a cerut în instanta doar sa i se recunoasca dreptul de a purta negocieri pentru stabilirea fondurilor necesare asigurarii salariului minim garantat prin Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national 2007-2010 pentru personalul din învatamint cu studii superioare. Curtea de Apel a recunoscut acest drept al FEN“, spun reprezentantii din minister.
„Sindicalistii vor sa opreasca migratia dascalilor catre FEN“
„În ultima perioada asistam la o actiune concertata din partea FSLI (o alta federatie nationala) si FS «Spiru Haret» prin care încearca sa se stopeze migrarea masiva a salariatilor din învatamint catre FEN“, spune Catalin Croitoru, presedinte FEN. In replica, liderul de la Iasi asigura ca pina in prezent nici un membru al USLIP nu a cerut mutarea catre alt sindicat. „Fiecare se duce si vine unde vrea, nu le impunem nimic, dar asemenea cazuri de migratie nu exista“, precizeaza vicepresedintele USLIP.
--------------------------------------------------------------------------------
OCTAVIA DUMITRA
Sursa:www.jurnaluldeest.ro
Dascălii cotizează la sindicat şi obţin minciuni
Lupta sindicatelor pentru banii profesorilor pare o făcătură. La sfârşitul săptămânii trecute, Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN) se bătea cu pumnii în piept că au obţinut în instanţă o sentinţă împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT), Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) şi Guvernului României, pentru acordarea diferenţelor salariale dascălilor în valoare de circa 90 de lei lunar. Ministerul Educaţiei vine însă cu o nouă versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat în instanţă şi acuză sindicatele de dezinformare.
Ministerul Educaţiei nu recunoaşte dreptul
profesorilor la salariul minim de 880 de lei
„FEN nu a câştigat dreptul de a obliga MECT la plata salariului minim de 880 de lei pentru profesorii cu studii superioare. În urma dezinformărilor care au apărut în ultimele zile în mass-media în legătură cu sentinţa pronunţată la Curtea de Apel Bucureşti, precizăm că FEN a cerut în instanţă doar să i se recunoască dreptul de a purta negocieri pentru stabilirea fondurilor necesare asigurării salariului minim garantat prin Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional 2007-2010 pentru personalul din învăţământ cu studii superioare. Curtea de Apel a recunoscut acest drept al FEN, însă sentinţa de la Curtea de Apel poate fi atacată prin recurs de către MECT, deoarece aceasta nu este definitivă şi irevocabilă. Ca urmare a celor precizate, dreptul câştigat, momentan, în in-stanţă de către FEN nu se referă la salariul minim de 880 de lei pe care ar urma să-l acorde MECT profesorilor cu studii superioare din învăţământul preuniversitar, deoarece nu acesta a fost obiectul cererii FEN. FEN a cerut doar recunoaşterea dreptului de a negocia”, se arată într-un comunicat remis de Ministerul Educaţiei.
Am încercat să-l contactăm pe Florin Dobrescu, vicepreşedintele FEN, însă telefonul acestuia – precum şi toate cele afişate pe site-ul FEN – au fost suspendate.
Autor: Liviu CIOINEAG Data: 07 nov 2007
http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=37644
Pacuraru nu doreste ca prestatiile sociale sa se mai dea in baza salariului minim
Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, a declarat, in urma discutiilor purtate cu sindicatele pe tema salariului minim, ca va propune executivului un act normativ care va stabili ca prestatiile sociale nu se vor mai acorda in functie de valoarea salariului minim. Ministrul a aratat ca o majorare a salariului minim la 540 lei, asa cum au solicitat sindicatele, de la 450 lei, cât a propus guvernul prin proiectul de buget, ar implica o crestere a cheltuielilor pentru asistenta sociala, intrucât prestatiile sociale (indemnizatii si ajutoare sociale n.r.) se acorda in functie de salariul minim. Pacuraru a spus ca va propune guvernului, in sedinta de luni, eliminarea acestui mod de calcul, fara a da detalii in privinta noii formule de acordare a acestor prestatii.
In ceea ce priveste revedincarea sindicatelor privind majorarea salariului minim la 540 lei, Pacuraru a avertizat ca, in acest fel, se vor crea un deficit bugetar semnificativ si mari probleme stabilitatii macroeconomice.
"Trebuie sa efectuam o analiza, pentru ca o valoare majorata a salariului minim va avea un impact pe bugetul de stat si pe cheltuielile publice", a declarat Pacuraru.
"In prezent, deficitul bugetar trebuie tinut sub control. in sedinta de miercuri a executivului, vom decide valoarea salariului minim, iar ulterior, vom avea o noua runda de discutii cu sindicatele, in care le vom prezenta aceasta decizie", a afirmat ministrul.
Ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, prezent la discutii, a aratat ca propunerea guvernului de majorare a salariului minim va avea la baza estimari ale modului in care acesta va influenta cresterea cheltuielilor bugetare. Evaluarile vor lua in calcul mai multe variante de majorare a salariului minim, de la 450 lei la 500 lei, respectiv la 520 lei si 540 lei.
Sursa:Bloombiz.ro
In ceea ce priveste revedincarea sindicatelor privind majorarea salariului minim la 540 lei, Pacuraru a avertizat ca, in acest fel, se vor crea un deficit bugetar semnificativ si mari probleme stabilitatii macroeconomice.
"Trebuie sa efectuam o analiza, pentru ca o valoare majorata a salariului minim va avea un impact pe bugetul de stat si pe cheltuielile publice", a declarat Pacuraru.
"In prezent, deficitul bugetar trebuie tinut sub control. in sedinta de miercuri a executivului, vom decide valoarea salariului minim, iar ulterior, vom avea o noua runda de discutii cu sindicatele, in care le vom prezenta aceasta decizie", a afirmat ministrul.
Ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, prezent la discutii, a aratat ca propunerea guvernului de majorare a salariului minim va avea la baza estimari ale modului in care acesta va influenta cresterea cheltuielilor bugetare. Evaluarile vor lua in calcul mai multe variante de majorare a salariului minim, de la 450 lei la 500 lei, respectiv la 520 lei si 540 lei.
Sursa:Bloombiz.ro
Cluburile private distrug sãlile de sport
Acuze de la ISJ
Cluburile private distrug sãlile de sport
Vestiare distruse, dulapuri rupte, porti de fotbal fãrã plasã, becuri sparte - cam asa aratã sãlile de sport construite din bani publici. Gyöngyike Böndi, prefectul judetului, i-a invitat la o discutie pe reprezentantii Inspectoratului Scolar Judetean, precum si pe directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare si Sighetu Marmatiei care au în administrare sãli de sport construite prin programul guvernamental „Sãli de Sport”, derulat prin intermediul Companiei Nationale de Investitii. „Am crezut cã nu mai este nevoie sã ne întâlnim pe tema solicitãrilor de repartizare a sãlilor de sport pentru cluburile sportive, deoarece am avut discutii anul trecut, s-a ajuns la întelegere, iar problemele au fost rezolvate în interesul copiilor si al sportului din Maramures. Aceste sãli s-au construit din bani publici, fiind destinate pentru a fi folosite de cãtre comunitãtile locale si nu în exclusivitate de cãtre unitãtile de învãtãmânt”, a punctat Gyöngyike Böndi. În contradictie cu spusele prefectului, Elisabeta David, inspector scolar general adjunct, a declarat cã aceste sãli de sport creeazã probleme. „Existã probleme, desi încercãm sã satisfacem solicitãrile cluburilor sportive pentru a le asigura accesul în sãlile de sport”, a precizat Elisabeta David.
• Cine plãteste pagubele?
Directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare au vorbit despre pagubele produse de cãtre sportivii cluburilor private în perioada desfãsurãrii antrenamentelor în sãlile de sport, dar si despre faptul cã acestea au acces, în baza unei hotãrâri a CL Baia Mare, fãrã platã pentru utilizarea sãlilor de sport. Degetul pe ranã a fost pus de reprezentantul Colegiului National „Vasile Lucaciu”, care a arãtat cã întretinerea acestor sãli costã destul de mult, iar sportivii de la cluburile private nu sunt în stare sã schimbe un bec, dar au pretentia sã li se ofere toate conditiile. Acesta a mai spus cã s-au înregistrat chiar cazuri în care, dupã antrenament, sportivii au pãrãsit sala fãrã sã închidã lumina. Având în vedere situatia prezentatã, prefectul a solicitat respectarea legislatiei cu privire la utilizarea sãlilor de sport si a dispus sã primeascã, pânã sãptãmâna viitoare, o situatie referitoare la modul de utilizare a sãlilor de sport din Baia Mare, de cãtre unitãtile de învãtãmânt, cluburile scolare si cele private. (Rely INDRE)
Sursa:www.glasulmaramuresului.ro
Cluburile private distrug sãlile de sport
Vestiare distruse, dulapuri rupte, porti de fotbal fãrã plasã, becuri sparte - cam asa aratã sãlile de sport construite din bani publici. Gyöngyike Böndi, prefectul judetului, i-a invitat la o discutie pe reprezentantii Inspectoratului Scolar Judetean, precum si pe directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare si Sighetu Marmatiei care au în administrare sãli de sport construite prin programul guvernamental „Sãli de Sport”, derulat prin intermediul Companiei Nationale de Investitii. „Am crezut cã nu mai este nevoie sã ne întâlnim pe tema solicitãrilor de repartizare a sãlilor de sport pentru cluburile sportive, deoarece am avut discutii anul trecut, s-a ajuns la întelegere, iar problemele au fost rezolvate în interesul copiilor si al sportului din Maramures. Aceste sãli s-au construit din bani publici, fiind destinate pentru a fi folosite de cãtre comunitãtile locale si nu în exclusivitate de cãtre unitãtile de învãtãmânt”, a punctat Gyöngyike Böndi. În contradictie cu spusele prefectului, Elisabeta David, inspector scolar general adjunct, a declarat cã aceste sãli de sport creeazã probleme. „Existã probleme, desi încercãm sã satisfacem solicitãrile cluburilor sportive pentru a le asigura accesul în sãlile de sport”, a precizat Elisabeta David.
• Cine plãteste pagubele?
Directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare au vorbit despre pagubele produse de cãtre sportivii cluburilor private în perioada desfãsurãrii antrenamentelor în sãlile de sport, dar si despre faptul cã acestea au acces, în baza unei hotãrâri a CL Baia Mare, fãrã platã pentru utilizarea sãlilor de sport. Degetul pe ranã a fost pus de reprezentantul Colegiului National „Vasile Lucaciu”, care a arãtat cã întretinerea acestor sãli costã destul de mult, iar sportivii de la cluburile private nu sunt în stare sã schimbe un bec, dar au pretentia sã li se ofere toate conditiile. Acesta a mai spus cã s-au înregistrat chiar cazuri în care, dupã antrenament, sportivii au pãrãsit sala fãrã sã închidã lumina. Având în vedere situatia prezentatã, prefectul a solicitat respectarea legislatiei cu privire la utilizarea sãlilor de sport si a dispus sã primeascã, pânã sãptãmâna viitoare, o situatie referitoare la modul de utilizare a sãlilor de sport din Baia Mare, de cãtre unitãtile de învãtãmânt, cluburile scolare si cele private. (Rely INDRE)
Sursa:www.glasulmaramuresului.ro
Cluburile private distrug sãlile de sport
Acuze de la ISJ
Cluburile private distrug sãlile de sport
Vestiare distruse, dulapuri rupte, porti de fotbal fãrã plasã, becuri sparte - cam asa aratã sãlile de sport construite din bani publici. Gyöngyike Böndi, prefectul judetului, i-a invitat la o discutie pe reprezentantii Inspectoratului Scolar Judetean, precum si pe directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare si Sighetu Marmatiei care au în administrare sãli de sport construite prin programul guvernamental „Sãli de Sport”, derulat prin intermediul Companiei Nationale de Investitii. „Am crezut cã nu mai este nevoie sã ne întâlnim pe tema solicitãrilor de repartizare a sãlilor de sport pentru cluburile sportive, deoarece am avut discutii anul trecut, s-a ajuns la întelegere, iar problemele au fost rezolvate în interesul copiilor si al sportului din Maramures. Aceste sãli s-au construit din bani publici, fiind destinate pentru a fi folosite de cãtre comunitãtile locale si nu în exclusivitate de cãtre unitãtile de învãtãmânt”, a punctat Gyöngyike Böndi. În contradictie cu spusele prefectului, Elisabeta David, inspector scolar general adjunct, a declarat cã aceste sãli de sport creeazã probleme. „Existã probleme, desi încercãm sã satisfacem solicitãrile cluburilor sportive pentru a le asigura accesul în sãlile de sport”, a precizat Elisabeta David.
• Cine plãteste pagubele?
Directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare au vorbit despre pagubele produse de cãtre sportivii cluburilor private în perioada desfãsurãrii antrenamentelor în sãlile de sport, dar si despre faptul cã acestea au acces, în baza unei hotãrâri a CL Baia Mare, fãrã platã pentru utilizarea sãlilor de sport. Degetul pe ranã a fost pus de reprezentantul Colegiului National „Vasile Lucaciu”, care a arãtat cã întretinerea acestor sãli costã destul de mult, iar sportivii de la cluburile private nu sunt în stare sã schimbe un bec, dar au pretentia sã li se ofere toate conditiile. Acesta a mai spus cã s-au înregistrat chiar cazuri în care, dupã antrenament, sportivii au pãrãsit sala fãrã sã închidã lumina. Având în vedere situatia prezentatã, prefectul a solicitat respectarea legislatiei cu privire la utilizarea sãlilor de sport si a dispus sã primeascã, pânã sãptãmâna viitoare, o situatie referitoare la modul de utilizare a sãlilor de sport din Baia Mare, de cãtre unitãtile de învãtãmânt, cluburile scolare si cele private. (Rely INDRE)
Sursa:www.glasulmaramuresului.ro
Cluburile private distrug sãlile de sport
Vestiare distruse, dulapuri rupte, porti de fotbal fãrã plasã, becuri sparte - cam asa aratã sãlile de sport construite din bani publici. Gyöngyike Böndi, prefectul judetului, i-a invitat la o discutie pe reprezentantii Inspectoratului Scolar Judetean, precum si pe directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare si Sighetu Marmatiei care au în administrare sãli de sport construite prin programul guvernamental „Sãli de Sport”, derulat prin intermediul Companiei Nationale de Investitii. „Am crezut cã nu mai este nevoie sã ne întâlnim pe tema solicitãrilor de repartizare a sãlilor de sport pentru cluburile sportive, deoarece am avut discutii anul trecut, s-a ajuns la întelegere, iar problemele au fost rezolvate în interesul copiilor si al sportului din Maramures. Aceste sãli s-au construit din bani publici, fiind destinate pentru a fi folosite de cãtre comunitãtile locale si nu în exclusivitate de cãtre unitãtile de învãtãmânt”, a punctat Gyöngyike Böndi. În contradictie cu spusele prefectului, Elisabeta David, inspector scolar general adjunct, a declarat cã aceste sãli de sport creeazã probleme. „Existã probleme, desi încercãm sã satisfacem solicitãrile cluburilor sportive pentru a le asigura accesul în sãlile de sport”, a precizat Elisabeta David.
• Cine plãteste pagubele?
Directorii unitãtilor de învãtãmânt din Baia Mare au vorbit despre pagubele produse de cãtre sportivii cluburilor private în perioada desfãsurãrii antrenamentelor în sãlile de sport, dar si despre faptul cã acestea au acces, în baza unei hotãrâri a CL Baia Mare, fãrã platã pentru utilizarea sãlilor de sport. Degetul pe ranã a fost pus de reprezentantul Colegiului National „Vasile Lucaciu”, care a arãtat cã întretinerea acestor sãli costã destul de mult, iar sportivii de la cluburile private nu sunt în stare sã schimbe un bec, dar au pretentia sã li se ofere toate conditiile. Acesta a mai spus cã s-au înregistrat chiar cazuri în care, dupã antrenament, sportivii au pãrãsit sala fãrã sã închidã lumina. Având în vedere situatia prezentatã, prefectul a solicitat respectarea legislatiei cu privire la utilizarea sãlilor de sport si a dispus sã primeascã, pânã sãptãmâna viitoare, o situatie referitoare la modul de utilizare a sãlilor de sport din Baia Mare, de cãtre unitãtile de învãtãmânt, cluburile scolare si cele private. (Rely INDRE)
Sursa:www.glasulmaramuresului.ro
7 nov. 2007
FSLI a obţinut acorduri de principiu
În 5 noiembrie, Aurel Cornea – preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt România - a participat la negocierile care au avut loc între reprezentanţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional şi ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi ministrul Economiei şi Finanţelor. “În urma negocierilor, Aurel Cornea a susţinut şi a obţinut, din partea celor doi miniştri, acordul de principiu privind reintroducerea în proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008 a sumelor necesare pentru acordarea biletelor de odihnă; stabilirea prin proiectul legii bugetului de stat pe anul 2008 a unui salariu minim brut pentru absolvenţii cu studii superioare de lungă durată angajaţi în sistemul bugetar identic cu cel prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel naţional; rediscutarea grilei de salarizare pentru personalul didactic de predare, în scopul acordării majorării de 10% şi pentru cadrele didactice cu gradul didactic II, cu definitivat şi cele nou angajate în sistem” a informat prof. Liviu Marian Pop, preşedintele Sindicatului Liber din Învăţămînt Maramureş. (RIP)
Sursa www.graiul.ro
Sursa www.graiul.ro
MECT a publicat pe Internet modele de subiecte pentru tezele cu subiect unic
07.11.2007
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a publicat pe site-ul http://examene.edu.ro/ modele de subiecte pentru tezele cu subiect unic pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. Acest tip de evaluare înlocuieşte, începând cu anul şcolar 2007-2008, testele naţionale şi are regim de teze semestriale.
Pentru fiecare disciplină a fost publicat câte un model de subiect, baremul de evaluare, precizări/explicaţii privind modalităţile de rezolvare în raport cu obiectivele de referinţă sau alte informaţii utile. Subiectele sunt elaborate de către Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, conform programei şcolare parcurse până la data desfăşurării tezei, în conformitate cu temele selectate din programa şcolară şi comunicate şcolilor. Durata fiecărei teze cu subiect unic este de 2 ore din momentul primirii subiectelor de către fiecare elev.
Disciplinele la care se susţin teze în clasa a VII-a sunt limba şi literatura română, matematică, respectiv limba şi literatura maternă pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă. Elevii de clasa a VIII-a vor susţine teze cu subiect unic la limba şi literatura română, matematică şi geografie sau istorie, la alegere. Elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă, vor susţine o probă de limba şi literatura maternă. Pentru aceştia din urmă, subiectele vor fi asigurate în limba maternă studiată.
În semestrul I, calendarul tezelor, comun pentru clasele a VII-a şi a VIII-a, are următoarea configuraţie: 30 noiembrie 2007 - limba şi literatura maternă, 5 decembrie 2007 - matematică, 11 decembrie 2007 - istorie/geografie (numai pentru clasa a VIII-a), 14 decembrie 2007 - limba şi literatura română, 11 ianuarie 2008 - depunerea contestaţiilor. În situaţii speciale, temeinic motivate, elevii susţin teza cu subiect unic la care au absentat, în perioadele speciale de teze prevăzute prin calendar. Pentru semestrul I, elevii pot susţine teza la care au absentat în perioada specială din luna februarie sau în cea din lunile mai - iunie.
BIROUL DE PRESĂ
Sursa www.edu.ro
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a publicat pe site-ul http://examene.edu.ro/ modele de subiecte pentru tezele cu subiect unic pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. Acest tip de evaluare înlocuieşte, începând cu anul şcolar 2007-2008, testele naţionale şi are regim de teze semestriale.
Pentru fiecare disciplină a fost publicat câte un model de subiect, baremul de evaluare, precizări/explicaţii privind modalităţile de rezolvare în raport cu obiectivele de referinţă sau alte informaţii utile. Subiectele sunt elaborate de către Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, conform programei şcolare parcurse până la data desfăşurării tezei, în conformitate cu temele selectate din programa şcolară şi comunicate şcolilor. Durata fiecărei teze cu subiect unic este de 2 ore din momentul primirii subiectelor de către fiecare elev.
Disciplinele la care se susţin teze în clasa a VII-a sunt limba şi literatura română, matematică, respectiv limba şi literatura maternă pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă. Elevii de clasa a VIII-a vor susţine teze cu subiect unic la limba şi literatura română, matematică şi geografie sau istorie, la alegere. Elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă, vor susţine o probă de limba şi literatura maternă. Pentru aceştia din urmă, subiectele vor fi asigurate în limba maternă studiată.
În semestrul I, calendarul tezelor, comun pentru clasele a VII-a şi a VIII-a, are următoarea configuraţie: 30 noiembrie 2007 - limba şi literatura maternă, 5 decembrie 2007 - matematică, 11 decembrie 2007 - istorie/geografie (numai pentru clasa a VIII-a), 14 decembrie 2007 - limba şi literatura română, 11 ianuarie 2008 - depunerea contestaţiilor. În situaţii speciale, temeinic motivate, elevii susţin teza cu subiect unic la care au absentat, în perioadele speciale de teze prevăzute prin calendar. Pentru semestrul I, elevii pot susţine teza la care au absentat în perioada specială din luna februarie sau în cea din lunile mai - iunie.
BIROUL DE PRESĂ
Sursa www.edu.ro
Altfel despre salariul minim
Interesante dezbaterile referitoare la stabilirea salariului minim pe economie. Guvernul negociază pe două fronturi. Sindicatele, aşa cum ne-au obişnuit, ameninţă. Patronatele au prezentat contraoferta. Ministrul economiei şi finanţelor încearcă să liniştească apele. Nu prea convingător. La fel şi ministrul muncii, chiar dacă este incapabil să ofere un reper. Nici nu ar avea cum, deoarece partea guvernamentală este prinsă în proiecţia bugetară extrem de strânsă. De pe margine, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, îndeamnă la prudenţă, avertizând că şi aşa economia scârţâie, iar „butonarea“ cursului de schimb nu mai produce efecte în cosmetizarea datelor macroeconomice. Mai grav este că suntem în campanie electorală pentru Parlamentul European, iar „generalele“ vin în 2008 şi nu este prea plăcut pentru guvernanţi să aibă în stradă 1,5 milioane de protestatari, după cum au ameninţat sindicatele. Spectacolul este fumat. El este reluat an de an în aceeaşi regie. Se fac calcule, se refac şi apar până la urmă trei salarii minime, o invenţie românească în materie de salarizare. Şi, totuşi, această dezbatere aprigă scoate în evidenţă un lucru extrem de important. Piaţa muncii demonstrează cât de distorsionată este. Salariul minim a fost proiectat ca o formă de protecţie a unui grup defavorizat de angajaţi. Protejarea acelor salariaţi a căror calificare nu are căutare. În Spania, de pildă, 0,8% din totalul angajaţilor lucrează pentru un salariu minim, în Marea Britanie, doar 1,4%, iar în Malta - 1,5%, având un vârf de 15,6 la sută în Franţa. În cazul României, lucrurile se complică. Sindicatele avansează un procent alarmant. Potrivit acestora, 28 la sută dintre angajaţi trăiesc cu minimum pe economie. Adică 28 la sută dintre salariaţi sunt localizaţi în firme care fac eforturi de supravieţuire. Teoria patronului fără scrupule care câştigă averi pe spatele angajaţilor condamnaţi la salarii de mizerie nu are nici o susţinere practică. Nu există angajator care să rişte prosteşte să-şi piardă cei mai buni lucrători, în condiţiile în care afacerea lui prosperă. Salariul minim arată fidel cât de bine merg afacerile, în special cele mici şi mijlocii. Restul sunt date statistice oficiale. Ca salarizare, nu te poţi compara cu restul ţărilor din Uniunea Europeană fără a ţine cont de cât se produce, ce aport are fiecare la Produsul Intern Brut. Problemele de pe piaţa muncii ar fi trebuit remediate încă din 1996, imediat după declanşarea programului de restructurare prin lichidare a industriei. De atunci pregătim angajaţi care să fie plătiţi cu minimum pe economie. În loc să fie aplicate corecţii prin reconversie profesională, s-a preferat varianta cea mai simplă, şi anume promovarea industriei în lohn. S-a cumpărat pacea socială cu salarii de mizerie. Acum, perioada acestei industrii s-a încheiat, dar forţa de muncă a rămas la periferia calificării, deci şi a salarizării. Viitorul? Destul de sumbru. La prima vedere, avem un „stoc“ destul de consistent de forţă de muncă aflată în formare profesională. Numeric, stăm bine. Doar numeric, căci, dacă promovăm, în continuare, cursuri de calificare în comerţ şi în industria uşoară, nu avem un viitor prea strălucit. La ce salarii să se aştepte aceşti oameni, dacă nu doar la cel minim. De aici, alte probleme care vor apărea în domeniul asigurărilor sociale. Nu poţi promova programe sociale având contribuabili puţini şi săraci.
Sursa:http://www.gds.ro/Opinii/2007-11-07/Altfel+despre+salariul+minim
Sursa:http://www.gds.ro/Opinii/2007-11-07/Altfel+despre+salariul+minim
Confederaţiile sindicale pregătite să închidă ţara cu o grevă generală
Sindicaliştii cer, pentru 2008, un salariu minim de cel puţin 540 de lei
* Confederaţiile patronale nu s-au hotărât încă ce vor
0 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere Cele cinci confederaţii sindicale au decis să declanşeze grevă generală la nivelul întregii ţări, pentru a „convinge” confederaţiile patronale să accepte, pentru 2008, un salariul minim pe economie „decent”. Asta înseamnă ca un muncitor necalificat să aibă, anul viitor, cel puţin 540 de lei pe lună. Decizia de declanşare a grevei generale vine ca urmare a eşecului negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel naţional, negocieri începute în urmă cu aproape două luni. Astăzi, sindicatele au dat un ultimatum de 48 de ore organizaţiilor patronale pentru a accepta propunerea sindicală privind salariul minim pe economie. Dacă nu vor primi nici un răspuns, conform Legii conflictelor de muncă, sindicaliştii vor cere, în termen de şapte zile, concilierea conflictului de către Ministerul Muncii. Dacă nici concilierea nu are rezultat, va fi declanşată o grevă de avertisment de două ore, la nivel naţional, şi apoi, după alte cinci zile, greva generală. Rezolvarea conflictului la masa verde, pare, deocamdată, puţin probabilă deoarece, în „tabăra” patronală nu există încă un consens nici măcar în privinţa valorii salariului minim pe care l-ar dori patronii.
„Patronii vin cu soluţii nesimţitoare”
Sindicaliştii povestesc cum au decurs negocierile: „La prima şedinţă de negociere, partea sindicală a avansat o propunere de 700 de lei, iar partea patronală a ezitat să-şi formuleze o poziţie, cerând o pauză de două săptămâni în negocieri, pentru consultări interne. Subliniez că partea sindicală a precizat încă de la bun început că suma de 700 de lei reprezenta un cuantum ideal conform cu practicile europene care spun că salariul minim trebuie să reprezinte 60% din cel mediu, dar eram conştienţi că nu puteam ajunge la acestă sumă din primul an de apartenenţă la UE. Am avasat apoi o valoare inferioară a cererii- 650 de lei, sumă pe care o consideram potrivită pentru începerea negocierilor. N-am primit în schimb, din partea patronală decât ezitări, amânări sau propuneri de creşteri salariale mai mult decât modeste şi acelea neasumate de toţi reprezentanţii patronali”. Conform vicepreşedintelui BNS, Ovidiu Jurcă, patronii vin cu „soluţii nesimţitoare” faţă de români. „Aduc forţă de muncă din China, pentru care au bani să plătească, nu salariul minim, ci salariul mediu pe economie c-aşa zice legea în cazul imigranţilor, şi cred că au rezolvat problema pe piaţa muncii. Nici nu pare să-i intereseze că ar putea să crească nivelul de trai aici, în ţară, ca să nu le mai plece salariaţii”, spune Jurcă.
„Mugur Isărescu o fi îngrijorat de cât a crescut salariul lui, nu salariul minim”
În ceea ce priveşte avertismentele guvernatorului Băncii Naţionale conform căruia „economia se va rupe dacă se mai trage de ea”, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa este convins că Mugur Isărescu nu s-a referit la salariul minim.
„Poate este îngrijorat de cât a crescut salariul dumnealui... Nu-mi aduc aminte ca domnul guvernator să fi fost tot atât de îngrijorat la alte decizii ale guvernului care prevedeau scăderea fiscalităţii, cum ar fi de pildă introducerea cotei unice de pe urma căreia sigur n-au câştigat salariaţii cu venituri mici. Şi ca să terminăm cu sperietoarea inflaţiei care va fi generată de creşterea salariului minim îi amintesc domnului Isărescu că în 2001 salariul minim a crescut cu 37,5% şi inflaţia a fost bine-merci”.
Păcuraru şi Vosganian vor să dreagă busuiocul
La patru ore de la anunţul liderilor celor cinci confederaţii sindicale privind pregătirile pentru blocarea întregii ţări prin grevă generală, Ministerul Muncii a trimis un comunicat către mass-media în care anunţă dorinţa guvernanţilor de a se „împăca” cu sindicaliştii. Conform comunicatului liderii confederaţiilor sindicale sunt aşteptaţi la sediul Ministerului Muncii, la negocieri asupra salariului minim pe economie, luni, 5 noiembrie. „Tema principală a discuţiilor o reprezintă problematica stabilirii salariului minim pe 2008”, scrie în comunicat. Nu e limpede ce „problematică” ar mai fi între Guvern şi sindicate pe această temă, când guvernanţii au decis deja şi au fundamentat bugetul pe 2008 pe baza unui salariu minim de 440 de lei, iar sindicaliştii cer un salariu minim de cel puţin 540 de lei. Mai mult, nu decizia guvernului i-a făcut pe sindicalişti să declanşeze conflict de muncă, ci faptul că patronatele nu acceptă suma propusă de sindicalişti, blocând astfel încheirea contractului colectiv de muncă la nivel naţional. caterina.nicolae@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/actualitatea/confederatiile-sindicale-pregatite-inchida-tara-greva-generala.html?3927;1023523
* Confederaţiile patronale nu s-au hotărât încă ce vor
0 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere Cele cinci confederaţii sindicale au decis să declanşeze grevă generală la nivelul întregii ţări, pentru a „convinge” confederaţiile patronale să accepte, pentru 2008, un salariul minim pe economie „decent”. Asta înseamnă ca un muncitor necalificat să aibă, anul viitor, cel puţin 540 de lei pe lună. Decizia de declanşare a grevei generale vine ca urmare a eşecului negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel naţional, negocieri începute în urmă cu aproape două luni. Astăzi, sindicatele au dat un ultimatum de 48 de ore organizaţiilor patronale pentru a accepta propunerea sindicală privind salariul minim pe economie. Dacă nu vor primi nici un răspuns, conform Legii conflictelor de muncă, sindicaliştii vor cere, în termen de şapte zile, concilierea conflictului de către Ministerul Muncii. Dacă nici concilierea nu are rezultat, va fi declanşată o grevă de avertisment de două ore, la nivel naţional, şi apoi, după alte cinci zile, greva generală. Rezolvarea conflictului la masa verde, pare, deocamdată, puţin probabilă deoarece, în „tabăra” patronală nu există încă un consens nici măcar în privinţa valorii salariului minim pe care l-ar dori patronii.
„Patronii vin cu soluţii nesimţitoare”
Sindicaliştii povestesc cum au decurs negocierile: „La prima şedinţă de negociere, partea sindicală a avansat o propunere de 700 de lei, iar partea patronală a ezitat să-şi formuleze o poziţie, cerând o pauză de două săptămâni în negocieri, pentru consultări interne. Subliniez că partea sindicală a precizat încă de la bun început că suma de 700 de lei reprezenta un cuantum ideal conform cu practicile europene care spun că salariul minim trebuie să reprezinte 60% din cel mediu, dar eram conştienţi că nu puteam ajunge la acestă sumă din primul an de apartenenţă la UE. Am avasat apoi o valoare inferioară a cererii- 650 de lei, sumă pe care o consideram potrivită pentru începerea negocierilor. N-am primit în schimb, din partea patronală decât ezitări, amânări sau propuneri de creşteri salariale mai mult decât modeste şi acelea neasumate de toţi reprezentanţii patronali”. Conform vicepreşedintelui BNS, Ovidiu Jurcă, patronii vin cu „soluţii nesimţitoare” faţă de români. „Aduc forţă de muncă din China, pentru care au bani să plătească, nu salariul minim, ci salariul mediu pe economie c-aşa zice legea în cazul imigranţilor, şi cred că au rezolvat problema pe piaţa muncii. Nici nu pare să-i intereseze că ar putea să crească nivelul de trai aici, în ţară, ca să nu le mai plece salariaţii”, spune Jurcă.
„Mugur Isărescu o fi îngrijorat de cât a crescut salariul lui, nu salariul minim”
În ceea ce priveşte avertismentele guvernatorului Băncii Naţionale conform căruia „economia se va rupe dacă se mai trage de ea”, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa este convins că Mugur Isărescu nu s-a referit la salariul minim.
„Poate este îngrijorat de cât a crescut salariul dumnealui... Nu-mi aduc aminte ca domnul guvernator să fi fost tot atât de îngrijorat la alte decizii ale guvernului care prevedeau scăderea fiscalităţii, cum ar fi de pildă introducerea cotei unice de pe urma căreia sigur n-au câştigat salariaţii cu venituri mici. Şi ca să terminăm cu sperietoarea inflaţiei care va fi generată de creşterea salariului minim îi amintesc domnului Isărescu că în 2001 salariul minim a crescut cu 37,5% şi inflaţia a fost bine-merci”.
Păcuraru şi Vosganian vor să dreagă busuiocul
La patru ore de la anunţul liderilor celor cinci confederaţii sindicale privind pregătirile pentru blocarea întregii ţări prin grevă generală, Ministerul Muncii a trimis un comunicat către mass-media în care anunţă dorinţa guvernanţilor de a se „împăca” cu sindicaliştii. Conform comunicatului liderii confederaţiilor sindicale sunt aşteptaţi la sediul Ministerului Muncii, la negocieri asupra salariului minim pe economie, luni, 5 noiembrie. „Tema principală a discuţiilor o reprezintă problematica stabilirii salariului minim pe 2008”, scrie în comunicat. Nu e limpede ce „problematică” ar mai fi între Guvern şi sindicate pe această temă, când guvernanţii au decis deja şi au fundamentat bugetul pe 2008 pe baza unui salariu minim de 440 de lei, iar sindicaliştii cer un salariu minim de cel puţin 540 de lei. Mai mult, nu decizia guvernului i-a făcut pe sindicalişti să declanşeze conflict de muncă, ci faptul că patronatele nu acceptă suma propusă de sindicalişti, blocând astfel încheirea contractului colectiv de muncă la nivel naţional. caterina.nicolae@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/actualitatea/confederatiile-sindicale-pregatite-inchida-tara-greva-generala.html?3927;1023523
6 nov. 2007
Majorări salariale pentru cadrele didactice
De la 1 ianuarie 2008, personalul didactic fără gradul întâi va primi salariul majorat cu 10%. Suma necesară pentru acordarea majorărilor salariale este de 500 milioane de lei, iar banii urmează să provină de la fondurile alocate de Ministerul educaţiei pentru investiţii. Bugetul alocat Educaţiei va fi în 2008 cu 27% mai mare decât cel din 2007, ajungând pentru prima dată în ultimii 17 ani la 6% din PIB.
Sursa http://www.adevarul.ro/articole/majorari-salariale-pentru-cadrele-didactice/331246
Sursa http://www.adevarul.ro/articole/majorari-salariale-pentru-cadrele-didactice/331246
„La şcoală, copiii sunt exploataţi la maximum!”
În urma articolului publicat ieri de ziarul "Adevărul" referitor la câte ore ar trebui să înveţe un copil la şcoală şi acasă, cititorii ne-au scris că programa şcolară din învăţământul preuniversitar nu ţine cont de capacitatea de învăţare a unui elev de nivel mediu.
Opinia majorităţii profesorilor a fost categorică: programa de învăţământ este atât de încărcată, încât ar trebui să fii geniu ca să te poţi pregăti la toate materiile.
"Ceea ce se face cu copiii noştri este absurd: 7-8 ore de curs zilnic, 2-3 ore de consultaţie săptămânal, activităţi facultative, dar pe care trebuie să le urmeze dacă s-au înscris, pentru că primesc altfel absenţă, materii stufoase... Ce poate face copilul cu multitudinea de informaţii pe care le primeşte?
Nimic, trece mai departe şi rămâne un gol. Acesta se adună, iar în final copilul îşi dă seama că nu are rost să înveţe, că tot nu înţelege nimic", a fost părerea unui părinte de elev de liceu.
Nicio legătură între teorie şi practică
Pentru că nu fac faţă la şcoală, cei mai mulţi elevi ajung să respingă chiar şi materiile de bază unde, de ani buni, la examenele naţionale se obţin cele mai mici note. O altă problemă ridicată de părinţi este lipsa de legătură între ce se învaţă la şcoală şi practică.
"De ce nu legăm învăţământul de practică?", a întrebat Mihaela Gună, preşedinta Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar (FAPIP). Ea a adăugat că pentru cei ce vor performanţă într-un domeniu există posibilitatea de opta, în cadrul materiilor, din trunchiul curricular la alegere.
Legarea teoriei de practică presupune însă existenţa unor laboratoare în care elevii şi profesorii să poată face experimente care să-i determine să reţină mai uşor materia. „Nu putem merge pe ideea că nu am nevoie de fizică, pentru că nu-mi place.
Această materie poate nu le place, e grea, dar copilul trebuie să înţeleagă că tot ce se întâmplă în fiecare zi are legătură cu fizica. Numai că şcolile nu au suficiente laboratoare pentru ca elevii să beneficieze de acest tip de lecţie. De folosirea laboratorului de către elevii pasionaţi nici nu mai poate fi vorba", spune Marius Nistor, liderul Federaţiei Naţionale „Spiru Haret".
Reprezentanţii ministerului spun că au un proiect
Deşi atât părinţii, cât şi elevii se plâng de foarte mult timp de programa şcolară încărcată, reprezentanţii Ministerului Educaţiei spun că abia acum se lucrează la un proiect de revizuire a materiei şcolare.
„Din 2008, elevii din ciclul primar şi gimnazial ar trebui să înveţe ca în sistemele educaţionale din vest: numărul de ore va fi redus, materia va fi mai aerisită, iar copilul va fi învăţat să raţioneze, şi nu să înveţe pe de rost", a spus secretarul de stat pentru învăţamântul preuniversitar în Ministerul Educaţiei, Svetlana Preoteasa. Pentru aceasta ar trebui ca şi profesorii să se reşcolarizeze.
Cititorii ne-au scris pe www.adevarul.ro
„Goana după note mari este mare, iar inspectorii, când fac acele variante de concursuri, nu cunosc nivelul scăzut la învăţătură al copiilor, cred că toţi sunt genii, de aici programa destul de încărcată în învăţământul românesc. Selecţia manualelor a fost făcută de specialişti care au pierdut demult legătura cu copiii".
„Stimaţi conducători ai învăţământului, ştiaţi că elevii de clasa I sunt obligaţi să reţină date biografice ale scriitorilor şi poeţilor din ale căror lucrări li se dau fragmente? Unde s-a născut, ce şcoli a absolvit, ce a scris şi culmea... unde a fost înmormântat, alături de data exactă a morţii. Dacă ar fi fost vorba de unu-doi mari scriitori, poeţi, era scuzabil, dar sunt cerute la fiecare text, indiferent de scriitor. (Cât de mare sau important a fost el pentru cultura românească.)
Este aberant! Apoi, numărul de cărţi pe care le cară un copil de clasa a II-a: cinci cărţi la limba română şi tot atâtea la matematică (auxiliar, manual şi trei culegeri de exerciţii). Este un chin pentru micuţi şi ajung să urască şcoala înainte de a o începe cu adevărat".
„Se primesc teme de genul lecturarea a 39 de romane pe trimestru plus aprecieri critice, analize gramaticale şi literare etc. Copiii sunt exploataţi la maximum, dar fără cap şi cu consecinţe grave, atât pentru ei, cât şi pentru societate".
„ Foarte încărcată materia copiilor noştri. Fetiţa mea este în clasa a VIII-a. Vine la ora 15,00 de la şcoală, plecată de la 7,30. De multe ori stă şi până la 12 noaptea deoarece are foarte mult de scris şi de învăţat. Fiecare profesor are pretenţia ca elevul să înveţe materia sa, chiar dacă este religie, desen sau muzică. Acum că au şi tezele cu subiect unic, timpul de lucru trebuie să fie mai mare deoarece, de multe ori, în clasă, profesorii nu explică suficient".
» Din 2008, elevii din ciclul primar şi gimnazial ar trebui să înveţe ca în sistemele educaţionale din vest
Svetlana Preoteasa
secretar de stat
Sursa: http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=331242&newsletter=1
Opinia majorităţii profesorilor a fost categorică: programa de învăţământ este atât de încărcată, încât ar trebui să fii geniu ca să te poţi pregăti la toate materiile.
"Ceea ce se face cu copiii noştri este absurd: 7-8 ore de curs zilnic, 2-3 ore de consultaţie săptămânal, activităţi facultative, dar pe care trebuie să le urmeze dacă s-au înscris, pentru că primesc altfel absenţă, materii stufoase... Ce poate face copilul cu multitudinea de informaţii pe care le primeşte?
Nimic, trece mai departe şi rămâne un gol. Acesta se adună, iar în final copilul îşi dă seama că nu are rost să înveţe, că tot nu înţelege nimic", a fost părerea unui părinte de elev de liceu.
Nicio legătură între teorie şi practică
Pentru că nu fac faţă la şcoală, cei mai mulţi elevi ajung să respingă chiar şi materiile de bază unde, de ani buni, la examenele naţionale se obţin cele mai mici note. O altă problemă ridicată de părinţi este lipsa de legătură între ce se învaţă la şcoală şi practică.
"De ce nu legăm învăţământul de practică?", a întrebat Mihaela Gună, preşedinta Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar (FAPIP). Ea a adăugat că pentru cei ce vor performanţă într-un domeniu există posibilitatea de opta, în cadrul materiilor, din trunchiul curricular la alegere.
Legarea teoriei de practică presupune însă existenţa unor laboratoare în care elevii şi profesorii să poată face experimente care să-i determine să reţină mai uşor materia. „Nu putem merge pe ideea că nu am nevoie de fizică, pentru că nu-mi place.
Această materie poate nu le place, e grea, dar copilul trebuie să înţeleagă că tot ce se întâmplă în fiecare zi are legătură cu fizica. Numai că şcolile nu au suficiente laboratoare pentru ca elevii să beneficieze de acest tip de lecţie. De folosirea laboratorului de către elevii pasionaţi nici nu mai poate fi vorba", spune Marius Nistor, liderul Federaţiei Naţionale „Spiru Haret".
Reprezentanţii ministerului spun că au un proiect
Deşi atât părinţii, cât şi elevii se plâng de foarte mult timp de programa şcolară încărcată, reprezentanţii Ministerului Educaţiei spun că abia acum se lucrează la un proiect de revizuire a materiei şcolare.
„Din 2008, elevii din ciclul primar şi gimnazial ar trebui să înveţe ca în sistemele educaţionale din vest: numărul de ore va fi redus, materia va fi mai aerisită, iar copilul va fi învăţat să raţioneze, şi nu să înveţe pe de rost", a spus secretarul de stat pentru învăţamântul preuniversitar în Ministerul Educaţiei, Svetlana Preoteasa. Pentru aceasta ar trebui ca şi profesorii să se reşcolarizeze.
Cititorii ne-au scris pe www.adevarul.ro
„Goana după note mari este mare, iar inspectorii, când fac acele variante de concursuri, nu cunosc nivelul scăzut la învăţătură al copiilor, cred că toţi sunt genii, de aici programa destul de încărcată în învăţământul românesc. Selecţia manualelor a fost făcută de specialişti care au pierdut demult legătura cu copiii".
„Stimaţi conducători ai învăţământului, ştiaţi că elevii de clasa I sunt obligaţi să reţină date biografice ale scriitorilor şi poeţilor din ale căror lucrări li se dau fragmente? Unde s-a născut, ce şcoli a absolvit, ce a scris şi culmea... unde a fost înmormântat, alături de data exactă a morţii. Dacă ar fi fost vorba de unu-doi mari scriitori, poeţi, era scuzabil, dar sunt cerute la fiecare text, indiferent de scriitor. (Cât de mare sau important a fost el pentru cultura românească.)
Este aberant! Apoi, numărul de cărţi pe care le cară un copil de clasa a II-a: cinci cărţi la limba română şi tot atâtea la matematică (auxiliar, manual şi trei culegeri de exerciţii). Este un chin pentru micuţi şi ajung să urască şcoala înainte de a o începe cu adevărat".
„Se primesc teme de genul lecturarea a 39 de romane pe trimestru plus aprecieri critice, analize gramaticale şi literare etc. Copiii sunt exploataţi la maximum, dar fără cap şi cu consecinţe grave, atât pentru ei, cât şi pentru societate".
„ Foarte încărcată materia copiilor noştri. Fetiţa mea este în clasa a VIII-a. Vine la ora 15,00 de la şcoală, plecată de la 7,30. De multe ori stă şi până la 12 noaptea deoarece are foarte mult de scris şi de învăţat. Fiecare profesor are pretenţia ca elevul să înveţe materia sa, chiar dacă este religie, desen sau muzică. Acum că au şi tezele cu subiect unic, timpul de lucru trebuie să fie mai mare deoarece, de multe ori, în clasă, profesorii nu explică suficient".
» Din 2008, elevii din ciclul primar şi gimnazial ar trebui să înveţe ca în sistemele educaţionale din vest
Svetlana Preoteasa
secretar de stat
Sursa: http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=331242&newsletter=1
Dascăl de ţară - o pacoste, dascăl de oraş - o şansă
Prăpastie Nu doar salariile, ci şi statutul face diferenţa între rural şi urban
Dascăl de ţară - o pacoste, dascăl de oraş - o şansă
31 OCTOMBRIE 2007
70% din cadrele didactice de la sat sunt calificate
Profesorii fug ca de dracu’ de şcoala de la ţară
România a avut în anul şcolar trecut 240.000 de dascăli. Mai precis, cele 246.644 de cadre didactice care i-au învăţat carte pe toţi cei peste 4,5 milioane de elevi ai ţării. În cele 17.449 de şcoli din sate şi cătune şi-au făcut datoria 95.298 de cadre didactice, în timp ce, în doar 6.450 de şcoli şi licee, aflate în oraşele şi municipiile româneşti, au trudit 151.346 de cadre didactice.
Fie chiar şi numai din aceste statistici seci, şi tot înţelegi, extrem de uşor, că în România anului 2007 există o diferenţă majoră între a fi dascăl de ţară şi dascăl de oraş. Toată lumea ştie aceasta şi o simt pe pielea lor mai ales elevii, fiindcă, în oraş, catedrele sunt ocupate de calificaţi (95%), în timp ce, la ţară, cei mai mulţi dascăli sunt necalificaţi (30%). Sigur, în aceste condiţii, şansele egale la educaţie ale elevilor sunt, şi din acest motiv, doar o expresie frumoasă din programele politice ale partidelor. De altfel, nici pregătirea dascălilor calificaţi nu se mai face aşa cum trebuie. România a renunţat, prin 1999, la formarea profesională distinctă a corpului didactic. Sunt ţări în Europa, cum este Finlanda, spre exemplu, unde toate cadrele didactice sunt formate la o unică universitate, pregătirea comună a dascălilor fiind unul din elementele asigurării egalităţii de şanse la educaţie elevilor.
La noi, orice absolvent de universitate poate ajunge în învăţământ. Condiţia unică este aceea de a urma, în cadrul modulului psihopedagogic, câte un curs didactic pe semestru, ceea ce înseamnă câteva zeci de ore de teorie (psihologie, pedagogie, metodică) şi câteva ore de practică, la clasă.
Spunem, de obicei, că proful de ţară are viaţa mai dulce, fiindcă, la sat, părinţii nu sunt atât de pretenţioşi, elevii sunt mai cuminţi şi cerinţele sunt mai mici. Pe domnul sau doamna profesoară din oraş îi considerăm mai norocoşi, fie şi numai pentru că, atunci când plouă sau ninge, nu înşiră noroaiele. Un calcul sumar arată că, de fapt, ar fi mai rentabil să ajungi dascăl la ţară, fiindcă aşa ai avea şansa ca salariul să ţi se pară „colosal” sau măcar să nu mai simţi că ţi se scurge printre degete, de cum îl iei. Fiindcă salariul este cea mai mare durere a dascălului român: e prea mic, e prea puţin şi nu-i ajunge să-şi ducă viaţa într-un mod decent.
Prăpastia dintre satul românesc şi oraş începe să-şi mai umple golul, dar diferenţa dintre dascălul de ţară şi cel de oraş parcă mai mult se accentuează, chiar dacă cei din sate arată ca nişte ţărani ceva mai îngrijit îmbrăcaţi, iar cei din oraş ca nişte târgoveţi scăpătaţi. Nici unii, nici alţii nu au nici bani, nici timp să-şi facă vacanţe de studii, să-şi permită o carte mai scumpă. Înglodaţi în tristeţe şi dispreţ, în sărăcie şi greutăţi, dascălii României – luminătorii naţiei, cum îi numea Haret – îşi duc zilele mai mult cu speranţă, decât cu certitudini.
Diana Rangă nu s-ar întoarce nici moartă să predea la ţară
La începutul carierei sale în învăţământ, Diana Rangă a predat la o şcoală dintr-o comună gălăţeană. Acum, când predă limba şi literatura română la Liceul „Marin Preda”, din Bucureşti, nu crede că ar mai putea să se întoarcă în mediul rural, la catedră. „În Bucureşti sunt mult mai multe oportunităţi. Măcar o dată pe lună, mă duc la teatru. E mult mai greu să le predai o piesă de teatru unor copii de la ţară, care nu înţeleg ce înseamnă vivacitatea scenei. Cum să le stârnesc imaginaţia, când ei au de îndurat frigul cumplit din clasă?”, spune doamna profesoară. Avantajele unui profesor din Capitală sunt, însă, mult mai multe. „Avem atâtea cărţi la dispoziţie, suntem aproape dependenţi de Internet.
La sat, este o ruptură gravă din acest punct de vedere. Cei de acolo nu au această şansă. Şcolile din Bucureşti sunt dotate, poţi face atât de multe activităţi cu elevii. Pentru un profesor din Bucureşti, sunt mult mai multe provocări. Şi satisfacţiile sunt diferite. La ţară am dat peste atâţia copii talentaţi şi ştiam că talentele lor se vor pierde. Aici, satisfacţiile sunt altele, te bucuri când ai rezultate bune la bac, când reuşeşti să transformi în bine un elev vicios”, e de părere Diana Rangă. Nu s-ar mai întoarce să predea la sat, chiar dacă e de părere că acolo copiii au o mai mare creativitate, o mai mare deschidere e minţii. (M.M.V.,M.C.)
Sărăcie Salariul dascălilor se duce pe întreţinere şi mâncare
Mă îmbrac de la piaţă, de la second-hand“
Cei mai mulţi dascăli spun că nu s-ar descurca dacă ar fi să trăiască doar din propriile salarii
Dacă ambii soţi sunt profesori, traiul este la limita subzistenţei
„După ce-am slujit învăţământul timp de 27 de ani, cu dragoste, atâta răsplată primesc: un salariu, care nu-mi ajunge decât pentru a-mi achita întreţinerea şi a cumpăra de mâncare familiei mele!”. Această declaraţie, în forme mai mult sau mai puţin asemănătoare, ne-a fost rostită, telefonic, de mai mulţi profesori din învăţământul preuniversitar, care trăiesc de pe o zi, pe alta. Haine, concedii sau obiecte pentru traiul de zi cu zi sunt bunuri la care mulţi dintre profesori nici nu îndrăznesc să se gândească.
Unii, mai norocoşi, sunt salvaţi de salariile soţilor sau ale soţiilor, care nu lucrează în învăţământ. „Întindem de salariu, ca de praştie. Mă scuzaţi că vă spun aşa, dar acesta este adevărul. Banii mei se duc pe întreţinere şi hrană. Mă descurc foarte greu”, ne-a spus o profesoară de educaţie fizică, din Bucureşti. Dacă profesorii mai au şi unul sau doi copii, deja lucrurile se complică. „Sunt divorţată şi am şi doi copii. Probabil de asta îmi este mai greu.
Nu beau, nu fumez, îmi cumpăr lucruri de proastă calitate şi doar atunci când am nevoie de ele. Colegii mei, profesori, sunt majoritatea în aceeaşi situaţie: nu ne ajungem cu banii”, ne-a spus I.C., profesoară de limba şi literatura română, care după 27 de ani vechime are un salariu de 14 milioane şi aceasta pentru că este şi directoare. Salvarea unora dintre profesori o reprezintă salariile partenerilor de viaţă, care au altă meserie şi câştigă mai bine.
„Am un salariu de 13 milioane, după 30 de ani de muncă la catedră. Noroc cu soţia, care are un salariu mai bun! Nu mi-e ruşine să o spun! Asta este! Deşi sunt director de şcoală, de-abia îmi permit să mă îmbrac decent, să mai cumpăr nişte materiale didactice, sau să mai merg la Operă”, ne-a spus şi C.D., directorul unei şcoli din Bucureşti. Când însă ambii soţi sunt profesori şi mai au şi doi copii, situaţia devine de-a dreptul tragică.
„E o ruşine, dacă ambii soţi sunt în învăţământ. Se îmbracă de la piaţă, de la second hand, au copii excepţionali, cărora nu le pot satisface nici un capriciu, cât de mic. Salariile pe care le avem sunt o mizerie morală faţă de profesori”, ne-a spus Gabriela Vasiloancă, învăţătoare, care câştigă după 25 de ani, 10 milioane de lei, din care plăteşte toate facturile şi face piaţa. Din cauza salariilor foarte mici, mulţi tineri renunţă la meseria de profesor. Din 2000 până în 2007, numărul profesorilor a scăzut cu 20.335. (Elena Larion)
„Nu beau, nu fumez, îmi cumpăr lucruri de proastă calitate şi doar atunci când am nevoie de ele“ - I.C., (profesor de limba şi literatura română)
Comparaţie
Salariile cadrelor didactice
Cheltuielile profesorilor de la oraş...
Un profesor de la un liceu din mediul urban, care are gradul didactic II şi 25 de ani vechime, are un salariu de bază de 1.215 lei. La fiecare nouă tranşă de vechime, se mai adaugă un spor de 3%, din salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică. Dacă mai e şi diriginte, salariul creşte cu încă 10%. Pe ce se duc banii, în fiecare lună? Stând în oraş, profesorul are două variante: fie are locuinţa sa, fie stă în chirie. În acest din urmă caz, cel puţin 3 milioane se duc, în fiecare lună, pe chirie.
La acestea se adaugă, în medie, circa 2 milioane de lei, lunar, cheltuiţi pe întreţinere. De cele mai multe ori, dascălii de la oraş sunt nevoiţi să îşi facă abonamente pe transportul în comun. Alimentele de la oraş sunt net mai scumpe decât ţa ţară, aşa că, în fiecare lună, 5-6 milioane se duc numai pe hrană.O socoteală simplă arată că salariul se epuizează urgent, doar pe întreţinere şi hrană. Cărţile, materialul didactic, îmbrăcămintea, încălţămintea sau lucrurile necesare copiilor sunt cheltuieli ce cu greu se pot acoperi din salariu, aşa că profesorii ajung să se împrumute, pentru a le face faţă. (M.C.)
... şi de la sat
Şi la sat, un profesor care are gradul didactic II şi 25 de ani vechime, beneficiază de acelaşi salariu lunar de 1.215 lei şi de aceleaşi sporuri. În plus, însă, profesorii din mediul rural primesc un spor, care variază între 5 şi 80%, în funcţie de zona geografică. În medie, acest spor este de 20-25%. În acest caz, salariul creşte, din start, până la aproape 15 milioane. Dacă face naveta, dintr-un sat în altul sau la domiciliu, costurile îi sunt decontate. Cheltuielile, la ţară, sunt, însă, mult mai mici. Cei care locuiesc în sat au fie casă, fie stau în gazdă, dar chiria de la ţară nu este aceeaşi cu cea din oraş. În schimb, la ţară se plătesc lemnele, lumina, diferite impozite.
În ceea ce priveşte hrana, aceasta iese mult mai ieftină la ţară, pentru că majoritatea sătenilor au pământ cultivat şi cresc animale. Chiar dacă întreţinerea lor şi lucrarea pământului presupun alte cheltuieli, per total, alimentele ies mai ieftine. Profesorii nu au nici cheltuieli pentru mijloacele de transport şi nici nu dau atâţia bani pe haine, ceea ce înseamnă că, în fiecare lună, aceştia pot economisi câteva milioane. Fireşte, asta în cazul în care nu au un copil sau un nepot la oraş, pe care să îl ajute. (M.C.)
Drepturi / Dacă hotărăsc să rămână la ţară,
Cadrele didactice au dreptul la pământ şi casă
Primarii sunt obligaţi să aplice legea, dar nu au întotdeauna de unde să dea pământ
Chiar dacă profesorilor nu prea le convine să predea la ţară, aceştia ar trebui să ia în calcul câteva avantaje. Conform Statutului Personalului Didactic, profesorii titulari care predau la ţară şi se stabilesc în localitatea respectivă au dreptul la un hectar de pământ. Primarul, după ce prezintă consiliului local şi comisiei de învăţământ din primărie situaţia profesorului respectiv, decide dacă îi va oferi profesorului pământul, cu drept de folosinţă.
Acest lucru se va întâmpla dacă autoritatea locală dispune de respectivul teren. „După revoluţie, s-a dat foarte mult pământ profesorilor pentru că şcolile aveau propriul teren. La noi în judeţ, ştiu că la Grupul Şcolar Armăşeşti au reintrat în folosinţa liceului în jur de 200 ha, care au fost date profesorilor, în acea perioadă”, a spus Petre Gheorghe, inspectorul şcolar general din Ialomiţa. La nivelul Ministerului Educaţiei nu există o statistică a numărului de profesori care au primit pământ.
Profesorii mai au un drept. Autorităţile locale trebuie să le asigure o locuinţă, pe perioada cât sunt profesori titulari în respectiva localitate. Cei care au până la 35 de ani vor primi sprijin să-şi construiască o locuinţă, proprietate personală, cu acordarea de credite pe termen lung, cu dobândă minimă, în condiţiile legii.
„Există şi cazuri în care primarii caută o gazdă mai ieftină pentru profesori, dacă aceştia nu vor să rămână prea mult timp în respectiva localitate”, a adăugat inspectorul şcolar. Dacă profesorii care predau în mediul rural nu doresc să se stabilească în localitatea respectivă, primăria le va deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la şi de la locul de muncă. Toţi profesorii beneficiază şi de o reducere de 50%, pentru 6 călătorii pe an, dus-întors, cu trenul. (Elena Larion)
Destin În fundul Moldovei,
Pentru Gheorghe Jigău, elevii de la ţară sunt ca merele frumoase
De 40 de ani, dascălul din Poiana Negustorului înşiră noroaiele ca să aducă lumină în ochii elevilor
Grădina, stupina, vaca, porcii, păsările şi căţeii îi umplu ziua de muncă
Cizmele de cauciuc ajung până la genunchi, apărându-l de noroiul locului. Pantalonii de stofă sunt bine îndesaţi în cizme, de la brâu în sus, arătând ca un dascăl: cămaşă, pulover. Şi în sus, e bine îmbrăcat. Mâinile îi sunt tăbăcite de muncă, iar ochii albaştri te privesc demn, când vioi, când cu o urmă de tristeţe. „Aici am fost eu prima dată învăţător, acu’ 40 de ani. Mi s-a părut groaznic. După o lună jumate, am cerut să plec în serviciul militar. După aceea, am avut post de învăţător în altă parte.
Am făcut Facultatea de educaţie fizică şi sport din Bacău. Am fost al doilea la repartiţie. Puteam să aleg să plec la Năvodari, la Galaţi, la Braşov, dar am ales să vin la ţară, aici, fiindcă voiam, să fac ceva. Şi am făcut. Numai câte spaliere şi bănci sunt făcute de mine. Luam şi bani de acasă, ca să cumpăr scânduri, să fac ceva pentru şcoală. Am făcut o sală de sport minunată în satul meu, Valea lui Ion”, spune profesorul Gheorghe Jigău.
Ca să ajungă la şcoală, merge pe jos câte 6 kilometri
Ca să ajungă din satul lui la şcoala de pe deal, din Poiana Negustorului, profesorul Jigău merge pe jos câte 3 kilometri la dus, 3 la întors. Predă şi la alte 3 şcoli, dar cea din Poiana Negustorului e cea mai amărâtă. Ţine orele pe culoar sau afară. „Un profesor la o şcoală cum e asta trebuie să încerce cumva să facă rost de materiale, pe care să le poată folosi în condiţiile de aici. La noi, la şcoală, numai prin joc se poate face ceva. Copiii nu ştiu ce e ordinea, ce e disciplina. Confecţionăm mingi din cârpe, mai luăm cercuri de la bicicletă, le vopsim şi ne jucăm cu ele. Adun cu copiii beţe din pădure şi fiecare îşi face câte un baston, tot pentru joacă. Din sforile mai groase facem corzi.
Am promisiunea, acum, şi pentru o saltea”, spune, mândru, profesorul. Cu copiii, încearcă să nu se rezume doar la sport. „Le spun să înveţe, măcar cât de cât. Îi mai îndrum şi eu. Îi învăţ să vorbească frumos, corect, să spună paisprezece, nu paişpe. Şi îi mai învăţ şi din valorile sportului. Dacă la fotbal, se îmbrâncesc sau îşi vorbesc urât, îi sancţionez. Trebuie să fii răbdător şi blând cu ei. Te apucă tristeţea când vezi că nici jumătate dintre ei nu pricep ce vrei să le spui. Dar fiecare cărămidă se sprijină pe alta şi abia apoi apare zidul. Ei au nevoie de mult sprijin, de ajutorul cuiva. Copiii de la ţară sunt mult mai necăjiţi – dar au o frumuseţe a lor. E ca un măr, care, chiar dacă are urma unui vierme, tot e frumos.”
Munceşte în gospodărie până seara târziu
După ore, domnul profesor nu are timp de pierdut, fiindcă la ţară, viaţa nu te lasă o clipă să te odihneşti. „Am pământ de cultivat, am animale, stupină. Eu mă ocup de toate. La 6 fără un sfert, mă scol. Până la 7,30, am toate treburile puse la punct. Mulg vaca, dau de mâncare la porci, la păsări, la căţei. Când mă întorc, pe la 12, ud grădina. După-amiaza muncesc la stupină, primăvara stau vreo 2-3 ore în livadă. Abia seara mai apuc să citesc ceva, să văd ce se mai întâmplă prin lume.” Nu ar da casa de la ţară, nici pentru Intercontinentalul din Bucureşti. Dacă ar trebui să trăiască în oraş s-ar simţi ca un condamnat. De când era mic, a locuit la ţară. Mergea pe jos din satul lui până în celălalt, la Blăgeşti, unde învăţa.
„Încălzeam un pietroi şi îl ţineam în mână până la şcoală, ca să nu îmi îngheţe degetele, pentru că vroiam să învăţ.” Aşa şi-a îndrumat şi copiii, care amândoi sunt profesori: unul de informatică, la Buhuşi, altul de franceză şi engleză, la Moineşti. Uneori, când se întâlneşte cu fratele lui, Mihai Jigău, directorul adjunct de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, din Bucureşti, îi spune amar: „Ce faceţi voi acolo, la Bucureşti, şi ce e aici!” (Miruna Covaci)
„E unul dintre cei care vor să facă ceva. Tradiţionala chiuleală nu l-a caracterizat niciodată. E un om blând, talentat, cânta la vioară, picta. Eu îl invidiez, dar el nu ştie asta. E întristat că nu se poate face mai mult pentru şcoala românească. Se întreabă de ce oamenii trebuie să fie marcaţi de simplul fapt că sunt de la ţară.” - Mihai Jigău (fratele profului de ţară)
Provincie În Hunedoara, fără bibliotecă, teatru sau cinematograf
Mariana Luţă îşi dă doctoratul pentru a învinge monotonia
Cea mai mare împlinire a unui dascăl este să stârnească interesul elevilor
Intelectualul din provincie citeşte acasă şi se cultivă cu ajutorul internetului şi al CD-urilor
Oricine ar fi înclinat să spună că un profesor trebuie, musai, să meargă din când în când la un film bun, ori la o serată culturală. Ce se întâmplă, însă, cu un dascăl dintr-un oraş prăfuit, fără bibliotecă, teatru sau cinematograf? Mariana Luţă predă informatica la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” din Hunedoara, unde îi instruieşte pe elevii de şcoală generală şi liceu, la care se adaugă cursurile predate la o şcoală postliceală şi la una de arte şi meserii.
„Nu prea ai multe lucruri de făcut într-un oraş în care mai e doar o casă de cultură şi o galerie de artă. Citesc acasă şi iau informaţiile de pe internet sau de pe CD-uri”, e de părere doamna profesoară pentru care singura „evadare” din cotidian o reprezintă audiţia muzicii clasice. Tocmai monotonia Hunedoarei şi lipsa alternativelor de petrecere a puţinului timp liber, de care dispune, au împins-o pe Mariana Luţă să urmeze doctoratul, înscriindu-se la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu: „Am ales, acum patru ani, studiile de doctorat ca să-mi destind mintea.
Merg, lunar, la Sibiu, ceea ce îmi face o mare plăcere. În rest, îmi rezerv cam două ore pe zi pentru studiu şi am noroc că menţin o corespondenţă cu colegii mei, cu care fac schimb de cărţi. Un volum de specialitate costă şi două milioane jumătate de lei.
Faptul că Ministerul Educaţiei alocă, fiecărui profesor, 100 de euro, pe an, pentru achiziţionarea de cărţi, e ca şi cum i-ai scoate cuiva ochii cu o «Eugenia». Trăiască internetul şi imprimantele”.
A fi un profesor bun înseamnă să-ţi iubeşti şi să-ţi respecţi toţi elevii
Fiind de meserie analist programator, doamna profesoară s-a reprofilat, în urmă cu zece ani, alegând să fie în preajma elevilor: „Am lucrat 15 ani la Centrul de Calcul din Deva, apoi, în momentul în care acesta s-a privatizat, la fel ca trei sferturi dintre analiştii de acolo, am intrat în învăţământ. Tot timpul am lucrat cu oamenii şi de aceea am ales să lucrez într-un liceu. Îmi pregătesc lecţiile de acasă, dar pentru mine predarea nu e o dificultate. Mi-a făcut întotdeauna plăcere să explic cuiva cum să folosească calculatorul”.
Pe lângă faptul că petrece şi câte 7 ore pe zi, la catedră, profesoara, în vârstă de 43 de ani, trebuie să îşi facă timp şi pentru administrarea reţelei şcolare AeL, pe care o coordonează: „Dimineaţa, timp de trei ore, pregătesc reţeaua pentru cadrele didactice, introduc conturile pentru profesori şi elevi şi întreţin baza de date prin actualizare.
Uneori îi ajut pe colegii mei să introducă lecţiile în PowerPoint şi asist la unele lecţii, deşi ar trebui să se descurce singuri”. Împlinirea vine, în timpul orelor predate la colegiu, alături de elevii pe care îi îndrumă: „Ai satisfacţie, atunci când copiii vin la ora de informatică, lucrează, în mod individual, într-o linişte desăvârşită şi nu întreabă dacă au voie să intre pe messenger. Ora de informatică nu înseamnă internet, ci materiale de lucru. Te simţi împlinit ca dascăl, atunci când stârneşti interesul elevului pentru cunoaştere”. (Raul Florea)
Sursa: http://www.gandul.info/supliment-scoala/dascal-tara-pacoste-dascal-oras-sansa.html?6456;1018603
Dascăl de ţară - o pacoste, dascăl de oraş - o şansă
31 OCTOMBRIE 2007
70% din cadrele didactice de la sat sunt calificate
Profesorii fug ca de dracu’ de şcoala de la ţară
România a avut în anul şcolar trecut 240.000 de dascăli. Mai precis, cele 246.644 de cadre didactice care i-au învăţat carte pe toţi cei peste 4,5 milioane de elevi ai ţării. În cele 17.449 de şcoli din sate şi cătune şi-au făcut datoria 95.298 de cadre didactice, în timp ce, în doar 6.450 de şcoli şi licee, aflate în oraşele şi municipiile româneşti, au trudit 151.346 de cadre didactice.
Fie chiar şi numai din aceste statistici seci, şi tot înţelegi, extrem de uşor, că în România anului 2007 există o diferenţă majoră între a fi dascăl de ţară şi dascăl de oraş. Toată lumea ştie aceasta şi o simt pe pielea lor mai ales elevii, fiindcă, în oraş, catedrele sunt ocupate de calificaţi (95%), în timp ce, la ţară, cei mai mulţi dascăli sunt necalificaţi (30%). Sigur, în aceste condiţii, şansele egale la educaţie ale elevilor sunt, şi din acest motiv, doar o expresie frumoasă din programele politice ale partidelor. De altfel, nici pregătirea dascălilor calificaţi nu se mai face aşa cum trebuie. România a renunţat, prin 1999, la formarea profesională distinctă a corpului didactic. Sunt ţări în Europa, cum este Finlanda, spre exemplu, unde toate cadrele didactice sunt formate la o unică universitate, pregătirea comună a dascălilor fiind unul din elementele asigurării egalităţii de şanse la educaţie elevilor.
La noi, orice absolvent de universitate poate ajunge în învăţământ. Condiţia unică este aceea de a urma, în cadrul modulului psihopedagogic, câte un curs didactic pe semestru, ceea ce înseamnă câteva zeci de ore de teorie (psihologie, pedagogie, metodică) şi câteva ore de practică, la clasă.
Spunem, de obicei, că proful de ţară are viaţa mai dulce, fiindcă, la sat, părinţii nu sunt atât de pretenţioşi, elevii sunt mai cuminţi şi cerinţele sunt mai mici. Pe domnul sau doamna profesoară din oraş îi considerăm mai norocoşi, fie şi numai pentru că, atunci când plouă sau ninge, nu înşiră noroaiele. Un calcul sumar arată că, de fapt, ar fi mai rentabil să ajungi dascăl la ţară, fiindcă aşa ai avea şansa ca salariul să ţi se pară „colosal” sau măcar să nu mai simţi că ţi se scurge printre degete, de cum îl iei. Fiindcă salariul este cea mai mare durere a dascălului român: e prea mic, e prea puţin şi nu-i ajunge să-şi ducă viaţa într-un mod decent.
Prăpastia dintre satul românesc şi oraş începe să-şi mai umple golul, dar diferenţa dintre dascălul de ţară şi cel de oraş parcă mai mult se accentuează, chiar dacă cei din sate arată ca nişte ţărani ceva mai îngrijit îmbrăcaţi, iar cei din oraş ca nişte târgoveţi scăpătaţi. Nici unii, nici alţii nu au nici bani, nici timp să-şi facă vacanţe de studii, să-şi permită o carte mai scumpă. Înglodaţi în tristeţe şi dispreţ, în sărăcie şi greutăţi, dascălii României – luminătorii naţiei, cum îi numea Haret – îşi duc zilele mai mult cu speranţă, decât cu certitudini.
Diana Rangă nu s-ar întoarce nici moartă să predea la ţară
La începutul carierei sale în învăţământ, Diana Rangă a predat la o şcoală dintr-o comună gălăţeană. Acum, când predă limba şi literatura română la Liceul „Marin Preda”, din Bucureşti, nu crede că ar mai putea să se întoarcă în mediul rural, la catedră. „În Bucureşti sunt mult mai multe oportunităţi. Măcar o dată pe lună, mă duc la teatru. E mult mai greu să le predai o piesă de teatru unor copii de la ţară, care nu înţeleg ce înseamnă vivacitatea scenei. Cum să le stârnesc imaginaţia, când ei au de îndurat frigul cumplit din clasă?”, spune doamna profesoară. Avantajele unui profesor din Capitală sunt, însă, mult mai multe. „Avem atâtea cărţi la dispoziţie, suntem aproape dependenţi de Internet.
La sat, este o ruptură gravă din acest punct de vedere. Cei de acolo nu au această şansă. Şcolile din Bucureşti sunt dotate, poţi face atât de multe activităţi cu elevii. Pentru un profesor din Bucureşti, sunt mult mai multe provocări. Şi satisfacţiile sunt diferite. La ţară am dat peste atâţia copii talentaţi şi ştiam că talentele lor se vor pierde. Aici, satisfacţiile sunt altele, te bucuri când ai rezultate bune la bac, când reuşeşti să transformi în bine un elev vicios”, e de părere Diana Rangă. Nu s-ar mai întoarce să predea la sat, chiar dacă e de părere că acolo copiii au o mai mare creativitate, o mai mare deschidere e minţii. (M.M.V.,M.C.)
Sărăcie Salariul dascălilor se duce pe întreţinere şi mâncare
Mă îmbrac de la piaţă, de la second-hand“
Cei mai mulţi dascăli spun că nu s-ar descurca dacă ar fi să trăiască doar din propriile salarii
Dacă ambii soţi sunt profesori, traiul este la limita subzistenţei
„După ce-am slujit învăţământul timp de 27 de ani, cu dragoste, atâta răsplată primesc: un salariu, care nu-mi ajunge decât pentru a-mi achita întreţinerea şi a cumpăra de mâncare familiei mele!”. Această declaraţie, în forme mai mult sau mai puţin asemănătoare, ne-a fost rostită, telefonic, de mai mulţi profesori din învăţământul preuniversitar, care trăiesc de pe o zi, pe alta. Haine, concedii sau obiecte pentru traiul de zi cu zi sunt bunuri la care mulţi dintre profesori nici nu îndrăznesc să se gândească.
Unii, mai norocoşi, sunt salvaţi de salariile soţilor sau ale soţiilor, care nu lucrează în învăţământ. „Întindem de salariu, ca de praştie. Mă scuzaţi că vă spun aşa, dar acesta este adevărul. Banii mei se duc pe întreţinere şi hrană. Mă descurc foarte greu”, ne-a spus o profesoară de educaţie fizică, din Bucureşti. Dacă profesorii mai au şi unul sau doi copii, deja lucrurile se complică. „Sunt divorţată şi am şi doi copii. Probabil de asta îmi este mai greu.
Nu beau, nu fumez, îmi cumpăr lucruri de proastă calitate şi doar atunci când am nevoie de ele. Colegii mei, profesori, sunt majoritatea în aceeaşi situaţie: nu ne ajungem cu banii”, ne-a spus I.C., profesoară de limba şi literatura română, care după 27 de ani vechime are un salariu de 14 milioane şi aceasta pentru că este şi directoare. Salvarea unora dintre profesori o reprezintă salariile partenerilor de viaţă, care au altă meserie şi câştigă mai bine.
„Am un salariu de 13 milioane, după 30 de ani de muncă la catedră. Noroc cu soţia, care are un salariu mai bun! Nu mi-e ruşine să o spun! Asta este! Deşi sunt director de şcoală, de-abia îmi permit să mă îmbrac decent, să mai cumpăr nişte materiale didactice, sau să mai merg la Operă”, ne-a spus şi C.D., directorul unei şcoli din Bucureşti. Când însă ambii soţi sunt profesori şi mai au şi doi copii, situaţia devine de-a dreptul tragică.
„E o ruşine, dacă ambii soţi sunt în învăţământ. Se îmbracă de la piaţă, de la second hand, au copii excepţionali, cărora nu le pot satisface nici un capriciu, cât de mic. Salariile pe care le avem sunt o mizerie morală faţă de profesori”, ne-a spus Gabriela Vasiloancă, învăţătoare, care câştigă după 25 de ani, 10 milioane de lei, din care plăteşte toate facturile şi face piaţa. Din cauza salariilor foarte mici, mulţi tineri renunţă la meseria de profesor. Din 2000 până în 2007, numărul profesorilor a scăzut cu 20.335. (Elena Larion)
„Nu beau, nu fumez, îmi cumpăr lucruri de proastă calitate şi doar atunci când am nevoie de ele“ - I.C., (profesor de limba şi literatura română)
Comparaţie
Salariile cadrelor didactice
Cheltuielile profesorilor de la oraş...
Un profesor de la un liceu din mediul urban, care are gradul didactic II şi 25 de ani vechime, are un salariu de bază de 1.215 lei. La fiecare nouă tranşă de vechime, se mai adaugă un spor de 3%, din salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică. Dacă mai e şi diriginte, salariul creşte cu încă 10%. Pe ce se duc banii, în fiecare lună? Stând în oraş, profesorul are două variante: fie are locuinţa sa, fie stă în chirie. În acest din urmă caz, cel puţin 3 milioane se duc, în fiecare lună, pe chirie.
La acestea se adaugă, în medie, circa 2 milioane de lei, lunar, cheltuiţi pe întreţinere. De cele mai multe ori, dascălii de la oraş sunt nevoiţi să îşi facă abonamente pe transportul în comun. Alimentele de la oraş sunt net mai scumpe decât ţa ţară, aşa că, în fiecare lună, 5-6 milioane se duc numai pe hrană.O socoteală simplă arată că salariul se epuizează urgent, doar pe întreţinere şi hrană. Cărţile, materialul didactic, îmbrăcămintea, încălţămintea sau lucrurile necesare copiilor sunt cheltuieli ce cu greu se pot acoperi din salariu, aşa că profesorii ajung să se împrumute, pentru a le face faţă. (M.C.)
... şi de la sat
Şi la sat, un profesor care are gradul didactic II şi 25 de ani vechime, beneficiază de acelaşi salariu lunar de 1.215 lei şi de aceleaşi sporuri. În plus, însă, profesorii din mediul rural primesc un spor, care variază între 5 şi 80%, în funcţie de zona geografică. În medie, acest spor este de 20-25%. În acest caz, salariul creşte, din start, până la aproape 15 milioane. Dacă face naveta, dintr-un sat în altul sau la domiciliu, costurile îi sunt decontate. Cheltuielile, la ţară, sunt, însă, mult mai mici. Cei care locuiesc în sat au fie casă, fie stau în gazdă, dar chiria de la ţară nu este aceeaşi cu cea din oraş. În schimb, la ţară se plătesc lemnele, lumina, diferite impozite.
În ceea ce priveşte hrana, aceasta iese mult mai ieftină la ţară, pentru că majoritatea sătenilor au pământ cultivat şi cresc animale. Chiar dacă întreţinerea lor şi lucrarea pământului presupun alte cheltuieli, per total, alimentele ies mai ieftine. Profesorii nu au nici cheltuieli pentru mijloacele de transport şi nici nu dau atâţia bani pe haine, ceea ce înseamnă că, în fiecare lună, aceştia pot economisi câteva milioane. Fireşte, asta în cazul în care nu au un copil sau un nepot la oraş, pe care să îl ajute. (M.C.)
Drepturi / Dacă hotărăsc să rămână la ţară,
Cadrele didactice au dreptul la pământ şi casă
Primarii sunt obligaţi să aplice legea, dar nu au întotdeauna de unde să dea pământ
Chiar dacă profesorilor nu prea le convine să predea la ţară, aceştia ar trebui să ia în calcul câteva avantaje. Conform Statutului Personalului Didactic, profesorii titulari care predau la ţară şi se stabilesc în localitatea respectivă au dreptul la un hectar de pământ. Primarul, după ce prezintă consiliului local şi comisiei de învăţământ din primărie situaţia profesorului respectiv, decide dacă îi va oferi profesorului pământul, cu drept de folosinţă.
Acest lucru se va întâmpla dacă autoritatea locală dispune de respectivul teren. „După revoluţie, s-a dat foarte mult pământ profesorilor pentru că şcolile aveau propriul teren. La noi în judeţ, ştiu că la Grupul Şcolar Armăşeşti au reintrat în folosinţa liceului în jur de 200 ha, care au fost date profesorilor, în acea perioadă”, a spus Petre Gheorghe, inspectorul şcolar general din Ialomiţa. La nivelul Ministerului Educaţiei nu există o statistică a numărului de profesori care au primit pământ.
Profesorii mai au un drept. Autorităţile locale trebuie să le asigure o locuinţă, pe perioada cât sunt profesori titulari în respectiva localitate. Cei care au până la 35 de ani vor primi sprijin să-şi construiască o locuinţă, proprietate personală, cu acordarea de credite pe termen lung, cu dobândă minimă, în condiţiile legii.
„Există şi cazuri în care primarii caută o gazdă mai ieftină pentru profesori, dacă aceştia nu vor să rămână prea mult timp în respectiva localitate”, a adăugat inspectorul şcolar. Dacă profesorii care predau în mediul rural nu doresc să se stabilească în localitatea respectivă, primăria le va deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la şi de la locul de muncă. Toţi profesorii beneficiază şi de o reducere de 50%, pentru 6 călătorii pe an, dus-întors, cu trenul. (Elena Larion)
Destin În fundul Moldovei,
Pentru Gheorghe Jigău, elevii de la ţară sunt ca merele frumoase
De 40 de ani, dascălul din Poiana Negustorului înşiră noroaiele ca să aducă lumină în ochii elevilor
Grădina, stupina, vaca, porcii, păsările şi căţeii îi umplu ziua de muncă
Cizmele de cauciuc ajung până la genunchi, apărându-l de noroiul locului. Pantalonii de stofă sunt bine îndesaţi în cizme, de la brâu în sus, arătând ca un dascăl: cămaşă, pulover. Şi în sus, e bine îmbrăcat. Mâinile îi sunt tăbăcite de muncă, iar ochii albaştri te privesc demn, când vioi, când cu o urmă de tristeţe. „Aici am fost eu prima dată învăţător, acu’ 40 de ani. Mi s-a părut groaznic. După o lună jumate, am cerut să plec în serviciul militar. După aceea, am avut post de învăţător în altă parte.
Am făcut Facultatea de educaţie fizică şi sport din Bacău. Am fost al doilea la repartiţie. Puteam să aleg să plec la Năvodari, la Galaţi, la Braşov, dar am ales să vin la ţară, aici, fiindcă voiam, să fac ceva. Şi am făcut. Numai câte spaliere şi bănci sunt făcute de mine. Luam şi bani de acasă, ca să cumpăr scânduri, să fac ceva pentru şcoală. Am făcut o sală de sport minunată în satul meu, Valea lui Ion”, spune profesorul Gheorghe Jigău.
Ca să ajungă la şcoală, merge pe jos câte 6 kilometri
Ca să ajungă din satul lui la şcoala de pe deal, din Poiana Negustorului, profesorul Jigău merge pe jos câte 3 kilometri la dus, 3 la întors. Predă şi la alte 3 şcoli, dar cea din Poiana Negustorului e cea mai amărâtă. Ţine orele pe culoar sau afară. „Un profesor la o şcoală cum e asta trebuie să încerce cumva să facă rost de materiale, pe care să le poată folosi în condiţiile de aici. La noi, la şcoală, numai prin joc se poate face ceva. Copiii nu ştiu ce e ordinea, ce e disciplina. Confecţionăm mingi din cârpe, mai luăm cercuri de la bicicletă, le vopsim şi ne jucăm cu ele. Adun cu copiii beţe din pădure şi fiecare îşi face câte un baston, tot pentru joacă. Din sforile mai groase facem corzi.
Am promisiunea, acum, şi pentru o saltea”, spune, mândru, profesorul. Cu copiii, încearcă să nu se rezume doar la sport. „Le spun să înveţe, măcar cât de cât. Îi mai îndrum şi eu. Îi învăţ să vorbească frumos, corect, să spună paisprezece, nu paişpe. Şi îi mai învăţ şi din valorile sportului. Dacă la fotbal, se îmbrâncesc sau îşi vorbesc urât, îi sancţionez. Trebuie să fii răbdător şi blând cu ei. Te apucă tristeţea când vezi că nici jumătate dintre ei nu pricep ce vrei să le spui. Dar fiecare cărămidă se sprijină pe alta şi abia apoi apare zidul. Ei au nevoie de mult sprijin, de ajutorul cuiva. Copiii de la ţară sunt mult mai necăjiţi – dar au o frumuseţe a lor. E ca un măr, care, chiar dacă are urma unui vierme, tot e frumos.”
Munceşte în gospodărie până seara târziu
După ore, domnul profesor nu are timp de pierdut, fiindcă la ţară, viaţa nu te lasă o clipă să te odihneşti. „Am pământ de cultivat, am animale, stupină. Eu mă ocup de toate. La 6 fără un sfert, mă scol. Până la 7,30, am toate treburile puse la punct. Mulg vaca, dau de mâncare la porci, la păsări, la căţei. Când mă întorc, pe la 12, ud grădina. După-amiaza muncesc la stupină, primăvara stau vreo 2-3 ore în livadă. Abia seara mai apuc să citesc ceva, să văd ce se mai întâmplă prin lume.” Nu ar da casa de la ţară, nici pentru Intercontinentalul din Bucureşti. Dacă ar trebui să trăiască în oraş s-ar simţi ca un condamnat. De când era mic, a locuit la ţară. Mergea pe jos din satul lui până în celălalt, la Blăgeşti, unde învăţa.
„Încălzeam un pietroi şi îl ţineam în mână până la şcoală, ca să nu îmi îngheţe degetele, pentru că vroiam să învăţ.” Aşa şi-a îndrumat şi copiii, care amândoi sunt profesori: unul de informatică, la Buhuşi, altul de franceză şi engleză, la Moineşti. Uneori, când se întâlneşte cu fratele lui, Mihai Jigău, directorul adjunct de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, din Bucureşti, îi spune amar: „Ce faceţi voi acolo, la Bucureşti, şi ce e aici!” (Miruna Covaci)
„E unul dintre cei care vor să facă ceva. Tradiţionala chiuleală nu l-a caracterizat niciodată. E un om blând, talentat, cânta la vioară, picta. Eu îl invidiez, dar el nu ştie asta. E întristat că nu se poate face mai mult pentru şcoala românească. Se întreabă de ce oamenii trebuie să fie marcaţi de simplul fapt că sunt de la ţară.” - Mihai Jigău (fratele profului de ţară)
Provincie În Hunedoara, fără bibliotecă, teatru sau cinematograf
Mariana Luţă îşi dă doctoratul pentru a învinge monotonia
Cea mai mare împlinire a unui dascăl este să stârnească interesul elevilor
Intelectualul din provincie citeşte acasă şi se cultivă cu ajutorul internetului şi al CD-urilor
Oricine ar fi înclinat să spună că un profesor trebuie, musai, să meargă din când în când la un film bun, ori la o serată culturală. Ce se întâmplă, însă, cu un dascăl dintr-un oraş prăfuit, fără bibliotecă, teatru sau cinematograf? Mariana Luţă predă informatica la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” din Hunedoara, unde îi instruieşte pe elevii de şcoală generală şi liceu, la care se adaugă cursurile predate la o şcoală postliceală şi la una de arte şi meserii.
„Nu prea ai multe lucruri de făcut într-un oraş în care mai e doar o casă de cultură şi o galerie de artă. Citesc acasă şi iau informaţiile de pe internet sau de pe CD-uri”, e de părere doamna profesoară pentru care singura „evadare” din cotidian o reprezintă audiţia muzicii clasice. Tocmai monotonia Hunedoarei şi lipsa alternativelor de petrecere a puţinului timp liber, de care dispune, au împins-o pe Mariana Luţă să urmeze doctoratul, înscriindu-se la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu: „Am ales, acum patru ani, studiile de doctorat ca să-mi destind mintea.
Merg, lunar, la Sibiu, ceea ce îmi face o mare plăcere. În rest, îmi rezerv cam două ore pe zi pentru studiu şi am noroc că menţin o corespondenţă cu colegii mei, cu care fac schimb de cărţi. Un volum de specialitate costă şi două milioane jumătate de lei.
Faptul că Ministerul Educaţiei alocă, fiecărui profesor, 100 de euro, pe an, pentru achiziţionarea de cărţi, e ca şi cum i-ai scoate cuiva ochii cu o «Eugenia». Trăiască internetul şi imprimantele”.
A fi un profesor bun înseamnă să-ţi iubeşti şi să-ţi respecţi toţi elevii
Fiind de meserie analist programator, doamna profesoară s-a reprofilat, în urmă cu zece ani, alegând să fie în preajma elevilor: „Am lucrat 15 ani la Centrul de Calcul din Deva, apoi, în momentul în care acesta s-a privatizat, la fel ca trei sferturi dintre analiştii de acolo, am intrat în învăţământ. Tot timpul am lucrat cu oamenii şi de aceea am ales să lucrez într-un liceu. Îmi pregătesc lecţiile de acasă, dar pentru mine predarea nu e o dificultate. Mi-a făcut întotdeauna plăcere să explic cuiva cum să folosească calculatorul”.
Pe lângă faptul că petrece şi câte 7 ore pe zi, la catedră, profesoara, în vârstă de 43 de ani, trebuie să îşi facă timp şi pentru administrarea reţelei şcolare AeL, pe care o coordonează: „Dimineaţa, timp de trei ore, pregătesc reţeaua pentru cadrele didactice, introduc conturile pentru profesori şi elevi şi întreţin baza de date prin actualizare.
Uneori îi ajut pe colegii mei să introducă lecţiile în PowerPoint şi asist la unele lecţii, deşi ar trebui să se descurce singuri”. Împlinirea vine, în timpul orelor predate la colegiu, alături de elevii pe care îi îndrumă: „Ai satisfacţie, atunci când copiii vin la ora de informatică, lucrează, în mod individual, într-o linişte desăvârşită şi nu întreabă dacă au voie să intre pe messenger. Ora de informatică nu înseamnă internet, ci materiale de lucru. Te simţi împlinit ca dascăl, atunci când stârneşti interesul elevului pentru cunoaştere”. (Raul Florea)
Sursa: http://www.gandul.info/supliment-scoala/dascal-tara-pacoste-dascal-oras-sansa.html?6456;1018603
Sindicatul din Invatamant se va judeca pentru salariile a 900 profesori cu studii superioare
Sindicalistii maramureseni au luat ca exemplu colegii lor din Dolj
Profesorii din capitala cu studii superioare, din cadrul Federatiei Educatiei Nationale, vor primi un salariu minim de 880 lei. Asa a decis Curtea de Apel Bucuresti, care a judecat procesul intentat de sindicatul Guvernului si M inisterelor Muncii si Educatiei. Sindicalistii au cerut in instanta respectarea Contractului Colectiv de Munca unic la nivel national. La fel ca si colegii lor, care au castigat in urma cu o luna un proces similar in Dolj, sindicalistii vor primi diferenta de bani pentru perioada 1 ianuarie - 31 octombrie 2007 pana la acoperirea sumei de 880 lei. Sindicatul Liber din Invatamant Maramures nu se lasa mai prejos fata de colegii lor si vor intenta si ei procese similare.
* Vor fi depuse in instanta 200 dosare
Potrivit lui Liviu Pop, presedintele SLI Maramures, in aceste zile, in unitatile scolare au fost trimise tabele in care sa fie inclusi profesorii care au salariul minim de 880 lei. In aceasta situatie sunt 900 de cadre didactice maramuresene, din care 800 sunt membri de sindicat. Pentru acestia, Sindicatul Liber din Invatamant va actiona in instanta Inspectoratul Scolar Judetean Maramures, pentru a primi diferenta de bani aferenta perioadei 1 ianuarie - 31 octombrie 2007. "Dupa primirea tabelelor din institutiile de invatamant vom actiona in instanta pentru recuperarea banilor. Vor fi depuse 200 de dosare. Incercam in asa fel incat in prima saptamana sa depunem in jur de 10-15 dosare, iar pana la sfarsitul acestei luni, sa fie toate dosarele in instanta". In ceea ce priveste Contractul Colectiv de Munca, la nivel national se prevede un salariu minim de 660 lei, pentru cei cu studii medii, si 880 lei, pentru angajatii cu studii superioare. "Aplicarea acestuia ar aduce cresteri de salarii chiar si pentru cei cu venituri mai mari datorita aplicarii coeficientilor de ierarhizare", a mai declarat sindicalistul Pop.
Anca Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/actual.htm
Profesorii din capitala cu studii superioare, din cadrul Federatiei Educatiei Nationale, vor primi un salariu minim de 880 lei. Asa a decis Curtea de Apel Bucuresti, care a judecat procesul intentat de sindicatul Guvernului si M inisterelor Muncii si Educatiei. Sindicalistii au cerut in instanta respectarea Contractului Colectiv de Munca unic la nivel national. La fel ca si colegii lor, care au castigat in urma cu o luna un proces similar in Dolj, sindicalistii vor primi diferenta de bani pentru perioada 1 ianuarie - 31 octombrie 2007 pana la acoperirea sumei de 880 lei. Sindicatul Liber din Invatamant Maramures nu se lasa mai prejos fata de colegii lor si vor intenta si ei procese similare.
* Vor fi depuse in instanta 200 dosare
Potrivit lui Liviu Pop, presedintele SLI Maramures, in aceste zile, in unitatile scolare au fost trimise tabele in care sa fie inclusi profesorii care au salariul minim de 880 lei. In aceasta situatie sunt 900 de cadre didactice maramuresene, din care 800 sunt membri de sindicat. Pentru acestia, Sindicatul Liber din Invatamant va actiona in instanta Inspectoratul Scolar Judetean Maramures, pentru a primi diferenta de bani aferenta perioadei 1 ianuarie - 31 octombrie 2007. "Dupa primirea tabelelor din institutiile de invatamant vom actiona in instanta pentru recuperarea banilor. Vor fi depuse 200 de dosare. Incercam in asa fel incat in prima saptamana sa depunem in jur de 10-15 dosare, iar pana la sfarsitul acestei luni, sa fie toate dosarele in instanta". In ceea ce priveste Contractul Colectiv de Munca, la nivel national se prevede un salariu minim de 660 lei, pentru cei cu studii medii, si 880 lei, pentru angajatii cu studii superioare. "Aplicarea acestuia ar aduce cresteri de salarii chiar si pentru cei cu venituri mai mari datorita aplicarii coeficientilor de ierarhizare", a mai declarat sindicalistul Pop.
Anca Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/actual.htm
Patru gradinite din Baia Mare s-au inchis pentru continuarea lucrarilor de reabilitare
Aproximativ 800 de prescolari au ramas in grija bunicilor sau bonelor Situatie dificila pentru parintii care si-au inscris copiii la gradinitele cu program prelungit nr. 27, 28, 25 si 33 din Baia Mare. De ieri, aceste institutii de invatamant si-au inchis portile, deoarece Primaria a alocat peste 1 miliard lei pentru continuarea lucrarilor de consolidare si amenajare a institutiilor, iar in cazul Gradinitei 33 pentru incalzirea centrala. Aproximativ 800 de prescolari cu varste cuprinse intre 4 si 7 ani vor fi obligati sa ramana in grija bunicilor sau bonelor pana la finalizarea lucrarilor. Si cum este firesc, discutiile in randul parintilor au si inceput. "Nu mi se pare corect ca gradinita sa se inchida in timpul anului scolar. Au avut la dispozitie o vara intreaga, s-a putut lucra in tot acest timp, dar s-a ajuns aici din cauza comoditatii. Eu ce o sa fac acum cu cei doi copii ai mei? Cine ii va ingriji, pentru ca nu am posibilitatea de a angaja o bona?", ne-a declarat Gabriela C., mama a doi copii.
* Narcisa Pop, director Gradinita 27: "Din 3 decembrie, vom putea relua procesul de invatamant"
Ieri, la Gradinita cu Program Prelungit 27 s-au eliberat toate spatiile in care se vor executa lucrari, urmand ca, in cursul zilei de azi, muncitorii sa se puna pe treaba. Directoarea unitatii, Narcisa Pop, ne-a declarat: "Intr-adevar, de azi, in unitatea noastra se vor efectua lucrari de reabilitare a blocului alimentar, a magaziilor de alimente si a spalatoriei. Aceste lucrari constau in refacerea instalatiilor electrice, instalatia de apa, geamuri, usi termopan. De asemenea, toate aceste spatii vor fi zugravite. Speram ca lucrarile sa fie finalizate pana la sfarsitul aceste luni. Credem ca din 3 decembrie vom putea relua procesul de invatamant in conditii mult mai optime. Noi stiam de aceste lucrari, iar in 3 octombrie, la sedinta cu parintii, i-am anuntat, asa ca nu exista probleme si nici discutii. In plus, saptamana trecuta noi nu am inchis gradinita pentru vacanta, ci am lucrat normal".
* O luna: atat timp este nevoie pentru finalizarea lucrarilor
Pavel Filip, purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar Judetean Maramures, spune ca aceste lucrari constau in schimbarea blocurilor alimentare, amenajarea grupurilor sanitare cu gresie si faianta, inlocuirea geamurilor vechi cu termopan, incalzire centrala etc. Pentru finalizarea lucrarilor, "mesterii" au nevoie de aproximativ o luna. "Din pacate, toate aceste unitati de invatamant sunt cu program prelungit. Pentru a se imbogati conditiile necesare procesului instructiv-educativ, parintii trebuie sa faca un efort. Noi stim ca este o situatie neplacuta, dar pentru ca acesti copii sa aiba confort este nevoie si de putin sacrificiu. Insa parintii care efectiv nu au ce sa faca cu copii lor ii pot duce la Gradinitele 29, 36, 8, «Ion Creanga» si «Mihai Eminescu», care se ofera sa-i ajute", a spus Pavel Filip.
Anca Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/eveniment.htm
* Narcisa Pop, director Gradinita 27: "Din 3 decembrie, vom putea relua procesul de invatamant"
Ieri, la Gradinita cu Program Prelungit 27 s-au eliberat toate spatiile in care se vor executa lucrari, urmand ca, in cursul zilei de azi, muncitorii sa se puna pe treaba. Directoarea unitatii, Narcisa Pop, ne-a declarat: "Intr-adevar, de azi, in unitatea noastra se vor efectua lucrari de reabilitare a blocului alimentar, a magaziilor de alimente si a spalatoriei. Aceste lucrari constau in refacerea instalatiilor electrice, instalatia de apa, geamuri, usi termopan. De asemenea, toate aceste spatii vor fi zugravite. Speram ca lucrarile sa fie finalizate pana la sfarsitul aceste luni. Credem ca din 3 decembrie vom putea relua procesul de invatamant in conditii mult mai optime. Noi stiam de aceste lucrari, iar in 3 octombrie, la sedinta cu parintii, i-am anuntat, asa ca nu exista probleme si nici discutii. In plus, saptamana trecuta noi nu am inchis gradinita pentru vacanta, ci am lucrat normal".
* O luna: atat timp este nevoie pentru finalizarea lucrarilor
Pavel Filip, purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar Judetean Maramures, spune ca aceste lucrari constau in schimbarea blocurilor alimentare, amenajarea grupurilor sanitare cu gresie si faianta, inlocuirea geamurilor vechi cu termopan, incalzire centrala etc. Pentru finalizarea lucrarilor, "mesterii" au nevoie de aproximativ o luna. "Din pacate, toate aceste unitati de invatamant sunt cu program prelungit. Pentru a se imbogati conditiile necesare procesului instructiv-educativ, parintii trebuie sa faca un efort. Noi stim ca este o situatie neplacuta, dar pentru ca acesti copii sa aiba confort este nevoie si de putin sacrificiu. Insa parintii care efectiv nu au ce sa faca cu copii lor ii pot duce la Gradinitele 29, 36, 8, «Ion Creanga» si «Mihai Eminescu», care se ofera sa-i ajute", a spus Pavel Filip.
Anca Dindiligan
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/BM/eveniment.htm
5 nov. 2007
Calitate ARACIP a dat termen 10 octombrie
Directorii şcolilor spun că rapoartele de autoevaluare sunt hârţogărie inutilă
de Elena LARION | 06 NOIEMBRIE 2007
Cu toate că documentele sunt publice, directorii refuză să le prezinte
Unii au atâtea rapoarte de făcut, încât nici nu mai ştiu care este cel de autoevaluare
Directorii şcolilor spun că rapoartele de autoevaluare sunt hârţogărie inutilă
Directorii şcolilor de stat sunt mai reticenţi în a prezenta calitatea atinsă de şcoala pe care o conduc, decât cei din unităţile particulare. Acestora le este, în anumite cazuri, aproape imposibil să prezinte rapoartele de evaluare internă.
Poate şi pentru că acestea trebuie să prezinte, cât se poate de real, stadiul atins în privinţa dotărilor, a resursei umane, sau care sunt planurile de dezvoltare. Pâna pe 10 octombrie, toate şcolile trebuiau să-şi întocmească rapoartele de evaluare internă, cerinţă stabilită prin lege şi urmărită de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preunivesitar.
Aşa că am luat la întâmplare, o şcoală, un liceu de stat şi o grădiniţă particulară pentru a vedea, în primul rând, dacă şcolile şi-au făcut treaba şi au finalizat rapoartele şi, în al doilea rând, cât de reale sunt datele din raportul comisiei interne a respectivelor unităţi de învăţământ.
La Şcoala Generală Nr. 17, „Pia Brătianu”, din sectorul 1, al Capitalei, ne-am izbit de un refuz categoric, în momentul în care am cerut să consultăm raportul, deşi este dată public, şi poate fi consultat de părinţi, elevi sau presă.
„Dar de ce vreţi să-l vedeţi? Uitaţi-vă pe internet, că aveţi acolo un model standard. Ce, este public?! Trebuie să cer acordul consiliului de administraţie. Săptămâna viitoare îl pun pe site, promit! Acum nu pot să vi-l dau!”, a fost poziţia adoptată de directoarea şcolii. Nu înţelegem de ce este atât de dificil să ni se arate un act public, bineînţeles, dacă acesta există.
Unii directori nu ştiu care este raportul de autoevaluare
La Grupul Şcolar Industrial „Doamna Stanca”, din sectorul 6, directorul Emil Alboiu, a fost mult mai binevoitor. Printre zecile de dosare aşezate în stivă pe biroul dumnealui, mai întâi ne-a privit întrebător, neînţelegând ce anume îi cerem.
Că dosare, rapoarte şi evaluări, tot a făcut, dar nu ştie sigur la care ne referim. Aşa că ne-a dat trei lucrări, să ne-o alegem noi pe aceea pe care o considerăm a fi raportul cerut de lege: raport de inspecţie, raport de autoevaluare, raport anual privind starea învăţământului. Noi căutam raportul de autoevaluare ce ar fi fost complet doar dacă le-ar fi înglobat şi pe celelalte două.
„Ne cer nişte chestii alambicate, când e o treabă aşa de simplă în asigurarea calităţii: să vezi cum învaţă copii, dacă au cărţi. Şase profesori au muncit la acest raport. Este prea multă hârţogărie de făcut. Nu mai avem timp să ne ocupăm de adevăratele probleme, pentru că stăm să tot facem rapoarte!”, ne-a spus domnul director, răsfoind raportul care reflecta realitatea din şcoală: bază materială depăşită moral, nu au consilier şcolar, performanţele elevilor nu sunt strălucite, dar au planuri de dezvoltare. Nu degeaba, au cerut să fie evaluaţi pentru obţinerea acreditării unei noi specializări.
La particulare, documentele sunt puse la punct
La grădiniţa particulară Diamond Kids & After School, directoarea Ionela Şerban nu ştia cum să ne pună toate actele la dispoziţie, pentru a ne arăta că, deşi s-au deschis de doar două săptămâni, au toate actele în regulă.
„Avem totul aici, investiţiile, dotările, personalul, proiectele de viitor. Am păstrat până şi ultima chitanţă cu banii cheltuiţi pentru deschiderea grădiniţei”, ne-a spus directoarea. Mai mult, aceasta ne-a condus prin toată clădirea, să ne convingem că datele din raport sunt cât se poate de reale: dotările sunt noi, fondul de carte este asigurat, au educatoare, infirmieră, medic şi asistentă şi intenţionează să cumpere maşini pentru transportul copiilor.
Diferenţele între învăţământul de stat şi cel particular sunt evidente. Poate că rapoartele sunt mai greu de realizat, dar directorii sunt obligaţi să le facă, pentru a proba anual stadiul atins în privinţa calităţii educaţiei.
„Dar de ce vreţi să-l vedeţi? Uitaţi-vă pe internet, că aveţi acolo un model standard. Ce, este public?” directoare (Şcoala Nr. 17)
elena.larion@gandul.info
Sursa http://www.gandul.info/scoala/directorii-scolilor-spun-rapoartele-autoevaluare-hartogarie-inut.html?3934;1026227
de Elena LARION | 06 NOIEMBRIE 2007
Cu toate că documentele sunt publice, directorii refuză să le prezinte
Unii au atâtea rapoarte de făcut, încât nici nu mai ştiu care este cel de autoevaluare
Directorii şcolilor spun că rapoartele de autoevaluare sunt hârţogărie inutilă
Directorii şcolilor de stat sunt mai reticenţi în a prezenta calitatea atinsă de şcoala pe care o conduc, decât cei din unităţile particulare. Acestora le este, în anumite cazuri, aproape imposibil să prezinte rapoartele de evaluare internă.
Poate şi pentru că acestea trebuie să prezinte, cât se poate de real, stadiul atins în privinţa dotărilor, a resursei umane, sau care sunt planurile de dezvoltare. Pâna pe 10 octombrie, toate şcolile trebuiau să-şi întocmească rapoartele de evaluare internă, cerinţă stabilită prin lege şi urmărită de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preunivesitar.
Aşa că am luat la întâmplare, o şcoală, un liceu de stat şi o grădiniţă particulară pentru a vedea, în primul rând, dacă şcolile şi-au făcut treaba şi au finalizat rapoartele şi, în al doilea rând, cât de reale sunt datele din raportul comisiei interne a respectivelor unităţi de învăţământ.
La Şcoala Generală Nr. 17, „Pia Brătianu”, din sectorul 1, al Capitalei, ne-am izbit de un refuz categoric, în momentul în care am cerut să consultăm raportul, deşi este dată public, şi poate fi consultat de părinţi, elevi sau presă.
„Dar de ce vreţi să-l vedeţi? Uitaţi-vă pe internet, că aveţi acolo un model standard. Ce, este public?! Trebuie să cer acordul consiliului de administraţie. Săptămâna viitoare îl pun pe site, promit! Acum nu pot să vi-l dau!”, a fost poziţia adoptată de directoarea şcolii. Nu înţelegem de ce este atât de dificil să ni se arate un act public, bineînţeles, dacă acesta există.
Unii directori nu ştiu care este raportul de autoevaluare
La Grupul Şcolar Industrial „Doamna Stanca”, din sectorul 6, directorul Emil Alboiu, a fost mult mai binevoitor. Printre zecile de dosare aşezate în stivă pe biroul dumnealui, mai întâi ne-a privit întrebător, neînţelegând ce anume îi cerem.
Că dosare, rapoarte şi evaluări, tot a făcut, dar nu ştie sigur la care ne referim. Aşa că ne-a dat trei lucrări, să ne-o alegem noi pe aceea pe care o considerăm a fi raportul cerut de lege: raport de inspecţie, raport de autoevaluare, raport anual privind starea învăţământului. Noi căutam raportul de autoevaluare ce ar fi fost complet doar dacă le-ar fi înglobat şi pe celelalte două.
„Ne cer nişte chestii alambicate, când e o treabă aşa de simplă în asigurarea calităţii: să vezi cum învaţă copii, dacă au cărţi. Şase profesori au muncit la acest raport. Este prea multă hârţogărie de făcut. Nu mai avem timp să ne ocupăm de adevăratele probleme, pentru că stăm să tot facem rapoarte!”, ne-a spus domnul director, răsfoind raportul care reflecta realitatea din şcoală: bază materială depăşită moral, nu au consilier şcolar, performanţele elevilor nu sunt strălucite, dar au planuri de dezvoltare. Nu degeaba, au cerut să fie evaluaţi pentru obţinerea acreditării unei noi specializări.
La particulare, documentele sunt puse la punct
La grădiniţa particulară Diamond Kids & After School, directoarea Ionela Şerban nu ştia cum să ne pună toate actele la dispoziţie, pentru a ne arăta că, deşi s-au deschis de doar două săptămâni, au toate actele în regulă.
„Avem totul aici, investiţiile, dotările, personalul, proiectele de viitor. Am păstrat până şi ultima chitanţă cu banii cheltuiţi pentru deschiderea grădiniţei”, ne-a spus directoarea. Mai mult, aceasta ne-a condus prin toată clădirea, să ne convingem că datele din raport sunt cât se poate de reale: dotările sunt noi, fondul de carte este asigurat, au educatoare, infirmieră, medic şi asistentă şi intenţionează să cumpere maşini pentru transportul copiilor.
Diferenţele între învăţământul de stat şi cel particular sunt evidente. Poate că rapoartele sunt mai greu de realizat, dar directorii sunt obligaţi să le facă, pentru a proba anual stadiul atins în privinţa calităţii educaţiei.
„Dar de ce vreţi să-l vedeţi? Uitaţi-vă pe internet, că aveţi acolo un model standard. Ce, este public?” directoare (Şcoala Nr. 17)
elena.larion@gandul.info
Sursa http://www.gandul.info/scoala/directorii-scolilor-spun-rapoartele-autoevaluare-hartogarie-inut.html?3934;1026227
Vacanţa a însemnat exerciţii interminabile
În loc să se recreeze, copiii care au avut vacanţă au stat cu nasul în carte pentru a rezolva zecile de teme date de învăţătoare
Părinţii cred că volumul mare de lucru scade interesul elevilor pentru şcoală
În vacanţa de o săptămână pe care au avut-o elevii din clasele primare, atât ei, cât şi părinţii lor sperau să se odihnească şi să scape de temele interminabile, din timpul şcolii. Nici vorbă! Foarte mulţi părinţi s-au plâns că doamnele învăţătoare le-au dat zeci de pagini de exerciţii copiilor lor, în loc să-i lase să se odihnească.
„Plânge copilul meu la câte are de făcut! La mate, are 20 de probleme, la română a avut pagini întregi din culegeri, de lucru. Nu mai spun de istorie şi geografie. Am luat-o cu mine la muncă, să o ajut să-şi facă temele. Dacă le mai dădea la muzică, desen sau altceva, cred că plângeam şi eu în fiecare zi!”, ne-a spus Ioana Şerb.
Alţi părinţi, care lucrează de dimineaţa până seara, au fost nevoiţi să-şi ajute copiii la lecţii noaptea, altfel aceştia nu ar fi reuşit să termine la timp cu exerciţiile. În majoritatea cazurilor, părinţii se transformă în meditatori, fiindcă problemele pe care le au de rezolvat copiii lor sunt din ce în ce mai grele.
„A avut de făcut nişte scheme la geografie şi istorie, în care şi eu mi-am prins urechile. E doar clasa a IV! Cum să-i dai asemenea teme? În nişte probleme i se cerea să măsoare drumul de acasă până la şcoală sau mărimea clasei!”, ne-a spus şi doamna Angela.
Conflictul mocneşte între părinţi şi dascăli
Alţi părinţi sunt de părere că numărul mare de exerciţii, pe care le au copiii de rezolvat, atât pentru vacanţă, cât şi în cursul semestrelor, nu face decât să scadă interesul copiilor pentru materiile respective. „«A, iar am de făcut probleme la matematică», o să ajungă să spună elevii, mai ales dacă părinţii nu-i pot ajuta la teme. Vor rămâne cu un gust amar pentru respectivele discipline. Înţeleg că profesorii nu vor ca elevii să uite ce-au învăţat, pe perioada vacanţei, dar nici să îi chinuiască aşa!”, ne-a spus Alina Marinescu, mama unui băiat de clasa a III-a.
Conflictul mocnit şi tăcut între profesori şi părinţi, în privinţa temelor este deja cunoscut: profesorii dau teme elevilor, de teama reproşurilor, sau a reclamaţiilor, pe care le-ar putea primi de la părinţi.
Când însă profesorii dau teme, părinţii încep să se plângă că este prea mult şi că elevii nu pot face faţă unui volum de muncă atât de mare. Echilibrul lipseşte, pentru că părţile implicate nu stabilesc foarte clar ce anume vor unii de la alţii.
elena.larion@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/scoala/vacanta-insemnat-exercitii-interminabile.html?3934;1024843
Părinţii cred că volumul mare de lucru scade interesul elevilor pentru şcoală
În vacanţa de o săptămână pe care au avut-o elevii din clasele primare, atât ei, cât şi părinţii lor sperau să se odihnească şi să scape de temele interminabile, din timpul şcolii. Nici vorbă! Foarte mulţi părinţi s-au plâns că doamnele învăţătoare le-au dat zeci de pagini de exerciţii copiilor lor, în loc să-i lase să se odihnească.
„Plânge copilul meu la câte are de făcut! La mate, are 20 de probleme, la română a avut pagini întregi din culegeri, de lucru. Nu mai spun de istorie şi geografie. Am luat-o cu mine la muncă, să o ajut să-şi facă temele. Dacă le mai dădea la muzică, desen sau altceva, cred că plângeam şi eu în fiecare zi!”, ne-a spus Ioana Şerb.
Alţi părinţi, care lucrează de dimineaţa până seara, au fost nevoiţi să-şi ajute copiii la lecţii noaptea, altfel aceştia nu ar fi reuşit să termine la timp cu exerciţiile. În majoritatea cazurilor, părinţii se transformă în meditatori, fiindcă problemele pe care le au de rezolvat copiii lor sunt din ce în ce mai grele.
„A avut de făcut nişte scheme la geografie şi istorie, în care şi eu mi-am prins urechile. E doar clasa a IV! Cum să-i dai asemenea teme? În nişte probleme i se cerea să măsoare drumul de acasă până la şcoală sau mărimea clasei!”, ne-a spus şi doamna Angela.
Conflictul mocneşte între părinţi şi dascăli
Alţi părinţi sunt de părere că numărul mare de exerciţii, pe care le au copiii de rezolvat, atât pentru vacanţă, cât şi în cursul semestrelor, nu face decât să scadă interesul copiilor pentru materiile respective. „«A, iar am de făcut probleme la matematică», o să ajungă să spună elevii, mai ales dacă părinţii nu-i pot ajuta la teme. Vor rămâne cu un gust amar pentru respectivele discipline. Înţeleg că profesorii nu vor ca elevii să uite ce-au învăţat, pe perioada vacanţei, dar nici să îi chinuiască aşa!”, ne-a spus Alina Marinescu, mama unui băiat de clasa a III-a.
Conflictul mocnit şi tăcut între profesori şi părinţi, în privinţa temelor este deja cunoscut: profesorii dau teme elevilor, de teama reproşurilor, sau a reclamaţiilor, pe care le-ar putea primi de la părinţi.
Când însă profesorii dau teme, părinţii încep să se plângă că este prea mult şi că elevii nu pot face faţă unui volum de muncă atât de mare. Echilibrul lipseşte, pentru că părţile implicate nu stabilesc foarte clar ce anume vor unii de la alţii.
elena.larion@gandul.info
Sursa: http://www.gandul.info/scoala/vacanta-insemnat-exercitii-interminabile.html?3934;1024843
Membri PNL, transportaţi cu microbuze şcolare
Luni 05 noiembrie 2007, 12:05
Mai mulţi membri PNL au ajuns, sâmbătă, la Sala Sporturilor din Râmnicu Vâlcea, unde se lansau candidaţii liberali pentru europarlamentare, cu un microbuz şcolar. Reprezentanţii inspectoratului şcolar judeţean au rămas cu gura căscată şi pretind că nu ştiu de ce a folosit un microbuz şcolar pentru acest transport. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei ameninţă cu sancţiuni.
Imaginile au fost filmate cu un telefon mobil şi surprind momentul în care mai multe persoane, care poartă baloane şi eşarfe cu însemnele PNL, urcă într-un microbuz şcolar. Preşedintele PNL Vâlcea, Emilian Frâncu, susţine că nu a ştiut că pentru transportul membrilor de partid a fost folosit un microbuz şcolar.
S-au făcut verificări şi nu a fost niciun microbuz în apropiere de Sala Sporturilor, spune Emilian Frâncu, preşedinte PNL Vâlcea. "Dacă se poate demonstra acest lucru, cel care a folosit microbuzul, normal că va fi sancţionat", asigură acesta.
Nici conducerea Inspectoratului Şcolar Vâlcea nu ştie nimic despre microbuzul care a transportat simpatizanţi politici. "Nu ştiu, noi nu ştim de existenţa lor, vreau să vă spun că dacă e aşa, voi cere tuturor directorilor să ne spună programul pe care l-au avut microbuzele şcolare", spune Gheorghe Ciucă, inspector şcolar general Vâlcea.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei ameninţă că vinovaţii vor plăti. Ei au cerut inspectoratului şcolar Vâlcea să afle cui îi aparţine microbuzul cu pricina. "Cine foloseşte un microbuz şcolar pentru o manifestaţie politică ori e tâmpit, ori nu are ce căuta acolo unde este", a spus Zvetlana Preoteasa, secretar de stat la Ministerul Educaţiei.
Conform regulamentului Ministerului Educaţiei Naţionale, microbuzele şcolare sunt folosite exclusiv pentru transportul elevilor.
Microbuzele şcolare, folosite abuziv de politicieni sau de funcţionari publici
Nu este pentru prima oară când microbuzele şcolare sunt folosite în alte scopuri. Maşinile au fost utilizate abuziv de-a lungul vremii de politicieni, de funcţionari ai administraţiei locale, dar şi de inspectori şcolari.
Anul acesta, în localitatea Costeşti din judeţul Argeş, microbuzul şcolar nou-nouţ a lăsat de izbelişte elevii, fiindcă a fost trimis să transporte echipa de fotbal a comunei, la meciurile din campionatul de liga a treia. Asta în condiţiile în care distanţele pe care copiii trebuia să le parcurgă zilnic de acasă până la şcoală sunt cuprinse între opt şi 16 kilometri. Primarul oraşului, Ion Vasile, a declarat că nu vede absolut nimic rău în a plimba fotbaliştii cu microbuzul elevilor.
De asemenea, în anul 2001, microbuzul repartizat comunei Dulceşti, din judeţul Neamţ, era folosit de primărie la cărat cartofi pentru salariaţi.
În urma unei anchete, conducerea Consiliului Judeţean a descoperit că şi alte microbuze erau folosite pentru vizite la mănăstiri şi a cerut atunci să fie ridicate permisele de conducere ale şoferilor care fac alte curse decât cele pentru transportul elevilor.
În judeţul Neamţ, microbuzele au mai fost folosite şi pentru deplasările inspectorilor şcolari dintr-o localitate în alta.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei precizează că cele peste 1.000 de microbuze şcolare, cu care au fost dotate până în prezent, unităţile de învăţământ, trebuie să asigure, exclusiv, transportul elevilor.
Sursa: Realitatea TV
Mai mulţi membri PNL au ajuns, sâmbătă, la Sala Sporturilor din Râmnicu Vâlcea, unde se lansau candidaţii liberali pentru europarlamentare, cu un microbuz şcolar. Reprezentanţii inspectoratului şcolar judeţean au rămas cu gura căscată şi pretind că nu ştiu de ce a folosit un microbuz şcolar pentru acest transport. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei ameninţă cu sancţiuni.
Imaginile au fost filmate cu un telefon mobil şi surprind momentul în care mai multe persoane, care poartă baloane şi eşarfe cu însemnele PNL, urcă într-un microbuz şcolar. Preşedintele PNL Vâlcea, Emilian Frâncu, susţine că nu a ştiut că pentru transportul membrilor de partid a fost folosit un microbuz şcolar.
S-au făcut verificări şi nu a fost niciun microbuz în apropiere de Sala Sporturilor, spune Emilian Frâncu, preşedinte PNL Vâlcea. "Dacă se poate demonstra acest lucru, cel care a folosit microbuzul, normal că va fi sancţionat", asigură acesta.
Nici conducerea Inspectoratului Şcolar Vâlcea nu ştie nimic despre microbuzul care a transportat simpatizanţi politici. "Nu ştiu, noi nu ştim de existenţa lor, vreau să vă spun că dacă e aşa, voi cere tuturor directorilor să ne spună programul pe care l-au avut microbuzele şcolare", spune Gheorghe Ciucă, inspector şcolar general Vâlcea.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei ameninţă că vinovaţii vor plăti. Ei au cerut inspectoratului şcolar Vâlcea să afle cui îi aparţine microbuzul cu pricina. "Cine foloseşte un microbuz şcolar pentru o manifestaţie politică ori e tâmpit, ori nu are ce căuta acolo unde este", a spus Zvetlana Preoteasa, secretar de stat la Ministerul Educaţiei.
Conform regulamentului Ministerului Educaţiei Naţionale, microbuzele şcolare sunt folosite exclusiv pentru transportul elevilor.
Microbuzele şcolare, folosite abuziv de politicieni sau de funcţionari publici
Nu este pentru prima oară când microbuzele şcolare sunt folosite în alte scopuri. Maşinile au fost utilizate abuziv de-a lungul vremii de politicieni, de funcţionari ai administraţiei locale, dar şi de inspectori şcolari.
Anul acesta, în localitatea Costeşti din judeţul Argeş, microbuzul şcolar nou-nouţ a lăsat de izbelişte elevii, fiindcă a fost trimis să transporte echipa de fotbal a comunei, la meciurile din campionatul de liga a treia. Asta în condiţiile în care distanţele pe care copiii trebuia să le parcurgă zilnic de acasă până la şcoală sunt cuprinse între opt şi 16 kilometri. Primarul oraşului, Ion Vasile, a declarat că nu vede absolut nimic rău în a plimba fotbaliştii cu microbuzul elevilor.
De asemenea, în anul 2001, microbuzul repartizat comunei Dulceşti, din judeţul Neamţ, era folosit de primărie la cărat cartofi pentru salariaţi.
În urma unei anchete, conducerea Consiliului Judeţean a descoperit că şi alte microbuze erau folosite pentru vizite la mănăstiri şi a cerut atunci să fie ridicate permisele de conducere ale şoferilor care fac alte curse decât cele pentru transportul elevilor.
În judeţul Neamţ, microbuzele au mai fost folosite şi pentru deplasările inspectorilor şcolari dintr-o localitate în alta.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei precizează că cele peste 1.000 de microbuze şcolare, cu care au fost dotate până în prezent, unităţile de învăţământ, trebuie să asigure, exclusiv, transportul elevilor.
Sursa: Realitatea TV
Abonați-vă la:
Postări (Atom)